Dezbateri parlamentare

Doamna Cristina Nichita:

Timpul binecuvântat pe care îl parcurgem în fiecare an între sărbătoarea mărţişorului şi ziua de 8 Martie are pentru fiecare dintre noi o semnificaţie specială. Fie că e vorba despre amintirea mâinilor neîndemânatice care legau prima fundiţă alb-roşie în copilărie, fie că e bucuria unei noi primăveri sau emoţia oferirii sau primirii unui buchet de flori, parcă în aceste zile suntem cu toţii mai deschişi şi mai senini. Vreau astăzi să fac apel tocmai la această stare de bine, care ar trebui să ne ajute pe toţi să desluşim mai limpede provocările zilei de astăzi şi misiunea noastră în Parlament. Am să mă adresez de aceea întâi colegelor mele şi abia apoi colegilor.

Stimate doamne, dragele mele colege,

În aceste zile în care, mai mult sau mai puţin formal, bărbaţii ne înconjoară cu mai multă atenţie, nu ar trebui să pregetăm să le aducem aminte de ce suntem noi aici. Trebuie să le vorbim despre lucruri inevitabil mai familiare nouă, despre valorile familiei româneşti tradiţionale, despre nevoile celor mai puţin norocoşi, despre viitorul copiilor noştri, despre educaţie, sănătate şi cultură, dar mai ales despre oameni. Este de datoria noastră, a femeilor din Parlament, să repetăm cât de des putem că deciziile noastre afectează oameni, cu destinele lor individuale, cu nevoile lor de zi cu zi. E datoria noastră să repetăm colegilor că e simplu să te ascunzi printre statistici, să faci tabele şi să priveşti indicatori care cresc. De la aleşii săi, poporul cere însă să facă în aşa fel încât fiecare cetăţean să reprezinte o preocupare constantă. Ţelul nostru, al femeilor, este să fim mai apropiate de nevoile fiecăruia dintre cei care ne-au ales şi să afirmăm cu hotărâre că atâta vreme cât şi un singur copil suferă, cât şi unei singure persoane cu dizabilităţi i se încalcă drepturile, treaba noastră nu s-a încheiat şi mai avem deci mult de muncă.

Este de datoria noastră, doamnelor, dacă mă pot exprima în acest fel, să "ţinem" casa asta mare în care ne aflăm, să facem apel mereu la raţiune şi la dialog, să ne îndemnăm colegii să-şi mai calce câteodată pe tipica lor mândrie masculină şi să nu acţioneze pripit, să nu exagereze diferenţele de opinii pe care să le transforme în dispute sau chiar războaie.

Dragii noştri colegi, domnilor,

Ştim că nu suntem îndeajuns de multe pentru ca vocea noastră să se audă în fiecare zi, în fiecare comisie, în fiecare dezbatere parlamentară. Insist însă ca în această săptămână să puneţi în buchetele de flori pe care ni le oferiţi cu eleganţă şi câte un bob zăbavă, un moment în care să ne ascultaţi, în care să încercaţi să ne sprijiniţi în proiectele noastre care vizează adesea chestiuni ce pot părea la prima vedere mărunte, dar care vă asigurăm că sunt la fel de importante ca şi cele care vă preocupă pe dumneavoastră.

Gândiţi-vă la mamele, soţiile şi fiicele Domniilor Voastre şi faceţi exerciţiul simplu de a vă imagina ce-ar spune ele dacă ar fi prezente la dezbaterile parlamentare. Sunt convinsă că multe dintre lucrurile pe care le spun femeile-parlamentar ar fi împărtăşite cu entuziasm şi de ele.

Fie ca începutul acestei primăveri să ne dea inspiraţie şi gânduri bune, să ne umple de energii pozitive şi să pună bazele unui an de care să ne bucurăm cu toţii, dincolo de vederile politice pe care le împărtăşim fiecare dintre noi.

La mulţi ani, doamnelor! Să fiţi sănătoşi, domnilor!