Dezbateri parlamentare

Domnul Eugen Tomac:

Niciodată în istoria postrevoluţionară a României, ţara noastră nu a fost supusă unor convulsii economice şi financiare de o asemenea anvergură ca acum, fără altă logică decât cea de a vopsi un partid social-democrat în partid populist. Aşa-zisa revoluţie fiscală, iniţiată de PSD, nu este altceva decât o rupere de reguli, bazată pe înşelătorie, un plan de generare a haosului, care nu creează noi opţiuni.

În timp ce alte partide de centru-stânga din Europa încearcă să se reinventeze, vorbind despre nevoia de reformă a sistemelor de taxe, pentru a încuraja o mai corectă distribuţie a bunăstării şi pentru a reduce inechităţile, PSD intervine brutal în sistemul de taxe din România, amplificând inechităţile, sărăcindu-i, în egală măsură, pe cei bogaţi şi pe cei săraci.

Dacă partidele social-democrate de pe bătrânul continent vorbesc despre nevoia de a investi în infrastructură şi despre politici economice care ajută la diversificarea economiilor locale, PSD aproape că a desfiinţat investiţiile publice şi, în plus, a reuşit să înăbuşe orice apetit de investiţii private în ţara noastră.

Din păcate pentru noi toţi, reforma fiscală bazată pe înşelătorie, iniţiată de PSD, este o reformă originală, având trei caracteristici care îi determină unicitatea:

1. Modificările aduse Codului fiscal au reuşit să nemulţumească, în egală măsură, pe toată lumea - şi pe salariaţi, şi pe angajatori; şi pe micii întreprinzători, dar şi marile corporaţii; şi persoanele fizice autorizate, pe cei organizaţi în asociaţii familiale, mulţi din agricultură, precum şi pe cei care obţin venituri din chirii sau din cedarea drepturilor intelectuale, şi enumerarea poate continua.
2. În loc să rezolve probleme structurale, reforma originală creează altele noi. De exemplu, creşterile salariale din sectorul bugetar, cu mult peste creşterea productivităţii, în contextul în care salariile din administraţia publică sunt mai mari ca cele din sectorul privat, au creat haos pe piaţa forţei de muncă, o piaţă a forţei de muncă deja afectată de migraţia din ultimii ani, care este bulversată de promisiuni salariale cu creşteri de până la 100% în sectorul public.
3. Consecinţele înşelătoriei fiscale şi-au arătat pe loc roadele nefaste. În timp ce aproximativ şase milioane de angajaţi şi angajatorii lor sunt în plin proces de modificare a tuturor contractelor individuale de muncă din România, au crescut preţurile la bunuri şi servicii de larg consum, la combustibili, energie electrică şi gaze, au crescut dobânzile, euro şi dolarul faţă de leu, deficitul bugetar, deficitul comercial, deficitul de cont curent şi datoria publică.

Românii s-au săturat de experimentele făcute de PSD în ultimii 27 de ani pe pielea lor, s-au săturat de democraţia originală a lui Ion Iliescu şi de reformele fără noimă lansate de noua gardă social-democrată, inclusiv în economie şi finanţe.

O economie fără investiţii este ca o plantă fără apă, ca un motor fără combustibil. PSD trebuie să se trezească la realitate şi să revină pe drumul cel bun. Sau să facă un pas înapoi şi să lase guvernarea pe mâna celor care se pricep, până nu e prea târziu.