Dezbateri parlamentare

Doamna Dumitriţa Gliga:

"Învăţământul românesc, încotro?"

Potrivit unor informaţii lansate recent în mass-media de ministrul educaţiei, un procent de doar 66% dintre absolvenţii claselor a XII-a şi a XIII-a, ai promoţiei 2021, s-au înscris pentru susţinerea examenului de Bacalaureat!

Cifra, în sine, este deosebit de îngrijorătoare, marcând o scădere chiar şi în raport cu anii precedenţi, când, oricum, procentul absolvenţilor de studii liceale sau echivalente, care îşi continuau studiile în învăţământul superior, s-a situat pe un trend descrescător, chiar dacă, potrivit motivaţiei avansate de către titularul Ministerului Educaţiei, pandemia a contribuit din plin la acest fenomen.

Consecinţa logică va fi scăderea accentuată, din păcate, a numărului de studenţi din ţara noastră, domeniu în care, din nou, ne situăm pe o nedorită poziţie codaşă la nivelul Uniunii Europene, cu repercusiuni negative directe privind contractarea lentă, în timp, a dimensiunii corpului profesoral din învăţământul superior.

Mai mult, contextul poate că nu ar fi atât de tragic, dacă o mare parte dintre cei care renunţă la studiile universitare ar urma orice alt fel de program educaţional, menit să-i pregătească pentru o integrare uşoară în câmpul muncii.

Situaţia nu este deloc mai bună nici măcar atunci când ne referim la absolvenţii de gimnaziu, în cazul cărora, potrivit Raportului de ţară pentru România, prezentat public recent de către specialişti în ştiinţele educaţiei şi în testare educaţională de la Universitatea Bucureşti, ca urmare a studiului internaţional comparativ, intitulat TIMSS 2019, ne situăm, în mod îngrijorător, la toate capitolele, sub media internaţională şi, mai mult decât atât, cu un scor general mai mic decât cel înregistrat de toate celelalte ţări europene participante. În urma evaluării elevilor de clasa a VIII-a din ţara noastră, rezultatele indică un procent uriaş de analfabetism numeric, de 22%, procent care se menţine şi în cazul "analfabetismului ştiinţific", unde depăşim, din nefericire, recordul tuturor celorlalte state europene.

De asemenea, studiul a indicat, aşa cum era de aşteptat, discrepanţe majore între sat şi oraş, "distribuţia performanţei rămânând o problemă majoră pentru sistemul educaţional românesc". Pentru că aproape "un sfert dintre elevii noştri nu ating criteriile minime de performanţă, atât la matematică, cât şi la ştiinţe", mi-aş dori să observ, la nivel politic, o implicare mult mai serioasă în identificarea unor soluţii rapide şi eficiente de îmbunătăţire a sistemului educaţional românesc.

Desigur, o mare parte dintre problemele prezentate au fost accentuate de starea de pandemie. În România, învăţământul online a fost, în cel mai bun caz, deficitar, de acesta beneficiind doar 2/3 dintre elevi. Fără dubii, cealaltă treime a fost în mod flagrant privată de dreptul la educaţie, fie din lipsa unor condiţii de infrastructură adecvate, fie din neputinţa părinţilor de a suporta costurile unor dotări minime necesare, nemaivorbind despre procedurile de control şi de testare a elevilor pe durata pandemiei, care şi-au lăsat, la nivel psihoafectiv, comportamental şi social, o amprentă negativă asupra unei întregi generaţii de tineri de vârstă şcolară.

Să nu uităm, în acest sens, că, spre deosebire de majoritatea statelor membre ale UE, autorităţile noastre de resort au insistat să menţină închise şcolile şi universităţile, încurajând astfel pierderea de facto a unui an de studiu.

Consecinţele acestei situaţii, a cărei durată sau implicaţii sunt încă greu de prezis, se vor reflecta, din păcate, în creşterea fenomenului abandonului şcolar şi în generarea unor dezechilibre sociale greu de remediat pe termen lung. Nu aş fi surprinsă ca, la momentul ridicării tuturor restricţiilor, să asistăm la o criză fără precedent a forţei de muncă.

Profitând de concluziile studiului recent lansat, mi-am dorit să vă prezint doar câteva dintre problemele cu care se confruntă, în prezent, învăţământul din ţara noastră, pentru că este esenţial să înţelegem, o dată pentru totdeauna, că singura cale către o dezvoltare economică sănătoasă este educaţia!

Deşi sintagma "reforma sistemului educaţional românesc" a devenit un laitmotiv obsedant şi am pierdut numărul schimbărilor asumate, poate cu bună-credinţă, dar cu siguranţă cu mari eforturi, de câţiva politicieni mai bătăioşi, consider că a venit momentul să depunem împreună un efort colectiv major, pentru readucerea învăţământul românesc la cele mai înalte standarde. Fără o înnoire de mentalitate privind programa şcolară şi modernizarea politicilor educaţionale nu vom putea asigura, în viitor, educaţia pe care ne-o dorim pentru copiii noştri!