Dezbateri parlamentare

Domnul Cătălin Drulă:

Dau cuvântul domnului deputat Robert Alecu.

Domnul Robert Alecu:

Mulţumesc domnule preşedinte.

În România se vorbeşte, astăzi, tot mai mult despre drepturile femeilor. Paradoxul este că istoria noastră a fost deja scrisă de femei extraordinare, într-o vreme în care nimeni nu vorbea despre asta.

Dacă privim cu atenţie spre trecut, descoperim un lucru simplu - femeia nu apare doar ca personaj al istoriei, ci ca fir de continuitate al unei civilizaţii. Prin ea s-au transmis lucrurile esenţiale ale naţiunii noastre: limba română, credinţa creştină, educaţia copiilor, rânduiala familiei.

Există nume care au intrat în istoria noastră şi care arată această forţă a caracterului.

Regina Maria a României a ştiut să reprezinte România într-un moment decisiv al istoriei europene, la sfârşitul Marelui Război, atunci când prestigiul şi viitorul statului român depindeau de inteligenţă diplomatică şi de curaj.

Smaranda Brăescu a urcat într-un avion într-o epocă în care aviaţia încă era o frontieră a curajului uman şi a stabilit recorduri mondiale la paraşutism. A făcut-o cu disciplină, cu pricepere, cu curaj personal, fără să ceară alt criteriu decât valoarea.

Istoria noastră cuprinde însă mai multe astfel de nume: Ecaterina Teodoroiu, Ana Aslan, Elisa Leonida Zamfirescu, Sonia Ionescu, Hariclea Darclée, Nadia Comăneci, Virginia Haret, Cella Delavrancea, Irina Burnaia şi lista poate continua.

Dar istoria unei naţiuni nu este alcătuită doar din nume cunoscute, ea se sprijină pe o realitate mult mai tăcută - mamele care au crescut generaţii întregi, profesoarele care au format caractere şi femeile din statul românesc care au păstrat limba, credinţa şi tradiţia atunci când vremurile nu au fost tocmai uşoare.

În societatea contemporană, femeile reprezintă o prezenţă socială şi electorală importantă. În jurul lor se construiesc adesea discursuri politice şi ideologice care încearcă să le definească rolul în termeni noi. Istoria noastră arată însă că rolul femeii în societate nu s-a născut din teorii sau din programe politice, ci din responsabilităţi asumate şi din contribuţii concrete.

Privită astfel, femeia nu apare ca o simplă categorie socială, ci ca o punte între generaţii. Prin această punte se transmite ceea ce dă durată unei societăţi: memoria, educaţia, caracterul. În fiecare epocă se discută despre drepturi, despre formule, despre teorii. Istoria arată însă că lucrurile care ţin de civilizaţie în viaţă se păstrează prin continuitate şi prin responsabilitate personală.

De aceea, atunci când vorbim despre femeia în societatea românească, cred că trebuie să ne amintim, înainte de toate, de această realitate simplă - în istoria noastră femeia nu a fost doar o temă de dezbatere publică, a fost, generaţie după generaţie, temelia tăcută pe care s-a sprijinit continuitatea românească.

Cu recunoştinţă pentru această forţă discretă, care a ţinut vie societatea românească, transmit tuturor femeilor un sincer la mulţi ani!

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc.

Cred că am epuizat lista declaraţiilor.

Dacă mai este cineva care a fost înscris pe listă şi nu a susţinut încă declaraţia? Nu.

Atunci, dau citire listei deputaţilor rămaşi pe lista declaraţiilor susţinute oral: domnul deputat Lőrincz, Marius Alecsandru, Biró Rozália-Ibolya, Dumitriţa Albu, Dumitru Coarnă, Monica Ionescu, Radu-Mihail Ionescu.

Şi apoi declaraţiile în scris - următorii deputaţi: Cojocaru, Budăi, Holban, Drinceanu, Samoilă, Lungu, Chirilă, Nassar, Ciortea, Ţintă, Bara, Ciucă, Păunescu, Biro, Munteanu, Muncaciu, Radu, Avrămescu, Guşă, Mândrescu, Vulpoiu, Negrea, Puşcaşu, Vadim- Tudor, Koler, Roman, Balan, Cadar, Cruşoveanu, Pistru-Popa, Mocanu, Muraru, Matei, Huţucă, Ţiplea, Stănescu, Prişcă, Burduja, Caragaţă, Macovei Ilie, Ţiu, Vedinaş, Nagy, Oltenaşu, Tudor, Grofu şi Enachi.

Acestea fiind spuse, şi cu acest exerciţiu de dicţie, declar şedinţa închisă.

Urmează partea a doua a şedinţei de astăzi.

Vă mulţumesc.