Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Schimbările continue din învăţământul românesc"

Sunt deja câţiva ani de când schimbările au început să apară necontenit în peisajul învăţământului românesc.

Declaraţiile şi promisiunile despre cum va arăta acest sistem atât de important în viaţa economică şi socială a unei naţiuni au împânzit presa.

Schimbările nu au întârziat să apară: bacalaureat variabil în fiecare an, legi despre cum uniformele vor fi impuse în mod obligatoriu, examene dintre cele mai complexe pentru viitorii profesori şi camere video de ultimă generaţie, menite să surprindă şi ultima tresărire a celor din bancă.

Şi totuşi, pentru România rămâne un capitol la care pentru multă vreme pare să fie nevoie de îmbunătăţiri, dacă luăm mărturie situaţia celor care pun diplomele în sertar pentru ca în anul următor să o ia de la capăt în speranţa că îşi vor găsi un loc de muncă.

Modelele europene, şi nu doar ele, au fost întotdeauna surse de inspiraţie pentru ceea ce în ţara noastră se doreşte a fi un sistem sănătos şi bine structurat pentru copiii de ieri şi pentru cei care poate vor veni şi mâine în clasele de curs.

Cu toate aceste modele funcţionale, implementarea principiilor de bază ale educaţiei de peste hotare nu pare să se facă cu succes în cadrul învăţământului din ţara noastră. Elevii se plâng de manuale stufoase şi materii inutile, profesorii-de lipsa de interes a elevilor, iar grija părinţilor este aceea că viitorul încununat de succes al copiilor lor nu le este asigurat.

În fiecare an învăţământul îmbracă... uniforme noi. Vremurile când eram mândri de uniforma şcolii noastre, când poziţia socială nu se regăsea în veşminte, coafuri şi accesorii, par să fi dispărut în negura timpului. Astăzi chiar părinţii fac eforturi susţinute pentru ca cei cărora le doresc o viaţă lipsită de griji financiare, să impresioneze încă din curtea şcolii.

Într-un astfel de peisaj al sistemului de învăţământ, cred că este primordial să susţinem idei precum nevoia de a intona imnul naţional înaintea începerii orelor de curs, purtarea uniformei care altădată ne făcea atât de mândri şi programele concepute pentru diferitele nevoi ale copiilor români, fie că este vorba de cei cu dizabilităţi, de cei mai înzestraţi intelectual sau de cei care au o altă etnie.

Să continuăm să fim alături de copiii care merită o şansă la educaţie şi de cei care mâine vor face cinste ţării lor prin propria valoare intelectuală!