Dezbateri parlamentare

Doamna Bianca-Miruna Gavriliţă:

"Vaccinarea obligatorie - un prim pas spre o Românie sănătoasă"

Finalul anului 2016 şi cele câteva luni din acest an au arătat că România are nevoie urgent de o lege a vaccinării. Numărul mare de decese înregistrate până acum, 24, din cauza epidemiei de rujeolă, ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă. Majoritatea celor care şi-au pierdut viaţa din cauza acestei epidemii sunt copii.

Timişul, considerat până nu demult unul dintre judeţele cu o cultură medicală de top, din păcate, se situează pe primul loc în ceea ce priveşte numărul de decese. Sunt 8 victime înregistrate până acum, din cauza unei boli ale cărei efecte pot fi reduse.

Rujeola poate fi prevenită printr-o vaccinare care oferă imunitate pe tot parcursul vieţii, iar vaccinul care ar putea salva vieţile copiilor este ROR-ul. O doză din acest vaccin oferă protecţie de peste 93 de procente împotriva rujeolei, iar o a doua doză are o eficacitate de 97%. Ministerul Sănătăţii este într-un plin proces de achiziţie de vaccin ROR. Vor fi date Direcţiilor de Sănătate Publică peste 110.000 de doze. Deci, din acest punct de vedere, statul român şi Guvernul Grindeanu şi-au făcut datoria.

Dar, din păcate, nu este suficient. În lipsa unei educaţii medicale, a unei educaţii sanitare corespunzătoare şi chiar a unor măsuri de constrângere, în cazul refuzului vaccinării, degeaba se fac eforturi pentru a obţine vaccinul atât de necesar.

În ceea ce priveşte educaţia pentru sănătate, rolul determinant ar trebui să-l aibă medicii şcolari, acolo unde există cadre medicale specializate, iar educaţia sanitară la nivelul unităţilor de învăţământ, începând de la primele clase, ar trebui să reprezinte una dintre principalele mijloace de promovare a cunoştinţelor corecte privitoare la necesitatea vaccinării. Iar aceste ore de educaţie pentru sănătate ar trebui să fie săptămânale şi incluse în programa obligatorie a şcolilor, aşa cum sunt în majoritatea ţărilor europene.

Informaţiile obţinute în şcoală, coroborate cu informaţiile date de medicii de familie, care reprezintă o altă componentă esenţială a procesului de diseminare a acestor informaţii, dar şi o campanie coerentă, prin difuzarea de clipuri publicitare de interes social, ar putea duce la o implicare activă a populaţiei în domeniul sănătăţii şi la înţelegerea clară a efectelor benefice ale vaccinării.

Din păcate, există şi medici, puţini la număr, care nu cred în necesitatea vaccinării, dar pădure fără uscături nu există, şi cred că aceştia nu reprezintă decât voci izolate la nivelul sistemului de sănătate din România. Nu este corect ca un medic să facă propagandă împotriva vaccinării, care a contribuit, până la urmă, şi la progresul societăţii în ansamblul ei.

Toate aceste componente ale unei educaţii sanitare, coroborate cu o lege a vaccinului, inspirată din legislaţia ţărilor unde gradul de vaccinare depăşeşte 90%, ar trebui să ducă la o reducere drastică a numărului de copii care nu sunt vaccinaţi, iar cele 6-7 procente ar putea scădea simţitor.

De aceea, noua lege a vaccinării ar trebui să aibă şi un capitol al mijloacelor de constrângere. Este momentul să acţionăm mai dur, dacă nu vrem ca în câţiva ani numărul bolnavilor de rujeolă sau de alte boli ale copilăriei să crească şi, implicit, să vorbim de mai mulţi copii morţi din cauza acestor maladii. Nu ne putem permite o ţară de bolnavi, nu ne putem permite să pierdem vieţi din cauza încăpăţânării unui părinte care a citit pe diverse site-uri obscure informaţii prezentate de oameni neavizaţi. Avem nevoie de aceste mijloace de convingere, altfel riscăm extinderea epidemiilor în colectivităţi şi, implicit, creşterea numărul de bolnavi.

Fără o politică mai aspră în acest domeniu, fără obligativitatea vaccinării copiilor, nu vom reuşi să reducem numărul de decese. Copiii noştri trebuie să fie sănătoşi, pentru că dreptul la sănătate este şi trebuie să rămână unul dintre drepturile fundamentale ale omului.