Dezbateri parlamentare

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Învăţământul românesc are nevoie de reformă curriculară!"

Puţin timp a trecut de la lansarea dezbaterii pe tema manualelor şcolare, care a avut loc în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, dezbatere extrem de necesară şi interesantă, însă nu suficientă. Este nevoie de dezbateri care să pună în discuţie corelarea mult mai clară între manualele şcolare, auxiliare şi curriculumul şcolar.

Trebuie eliminate deficienţele grave cu privire la conţinutul manualelor şcolare, precum şi difuzarea acestora într-un sistem centralizat şi lipsit de transparenţă pentru opinia publică. În aceeaşi măsură, trebuie clarificată situaţia manualelor alternative. Sunt extrem de numeroase, însă nu şi coerente şi bine corelate cu curriculumul şcolar. De pildă, pentru anul şcolar în curs la disciplina Matematică (clasa I) sunt disponibile 13 manuale alternative.

Se vorbeşte din ce în ce mai intens despre necesitatea reformei curriculumului şcolar. Pe bună dreptate, deoarece Curriculumul Naţional reprezintă cea mai importantă componentă a sistemului educaţional. Curriculumul şcolar este unul din puţinele domenii încremenite în vremuri depăşite de realităţile actuale ale societăţii şi economiei româneşti. Astfel că, restructurarea curriculară este absolut necesară.

Avem nevoie de un curriculum fundamentat pe domenii de competenţe care determină profilul de formare al elevului din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi.

Este adevărat că programele şcolare în vigoare vizează "competenţe" şi "conţinuturi", însă acestea sunt insuficient corelate. Competenţele reprezintă mai degrabă opinia autorului programei, nu un document naţional dezbătut şi acceptat de toate părţile interesate. Politicile educaţionale în domeniul Curriculumului Naţional trebuie supuse dezbaterii publice, inclusiv pentru produsele curriculare: planuri cadru de învăţământ, programe şcolare şi standarde naţionale de evaluare, evident, sub coordonarea Ministerului Educaţiei.

Aşadar, este nevoie de un concept clar şi unitar în ceea ce priveşte curriculumul. Trebuie modernizat pentru ca elevii să obţină competenţele necesare întregului parcurs educaţional. Competenţele trebuie detaliate pe discipline, niveluri şi forme de învăţământ. Este nevoie ca părinţii să capete un rol mult mai important şi în definirea curriculumului şi în modul de administrare a şcolii. Componenta locală este deosebit de importantă în ceea ce priveşte acest aspect.

În ultima vreme nu s-a văzut nicio schimbare de esenţă la nivelul programelor şi manualelor, care să ducă la competenţe. Ne întrebăm cât de operaţionale sunt competenţele în învăţământul românesc actual. Acestea nu trebuie gândite în lipsa unei viziuni a sistemului educaţional. Trebuie să ştim foarte clar ce competenţe trebuie să dobândească elevii la finalul fiecărui ciclu de învăţământ.

Trebuie să găsim tăria să construim propriul concept, în concordanţă cu perspectivele economice şi sociale, cu proiectul nostru de ţară şi cu resursele umane şi materiale de care dispunem.

Evoluţia sistemelor educaţionale în lume relevă cu argumente solide că felul în care va arăta învăţământul în viitor constă în rezultatul proiectării şi implementării reformei de astăzi, atât la nivel global, cât şi asupra componentelor sale.

Reforma învăţământului de până acum nu a vizat componenta de curriculum, ceea ce îmi permite să conchid că, în lumina politicilor educaţionale de până acum, modernizarea acestei componente a sistemului educaţional nu a reprezentat o prioritate.

A venit vremea să ne aplecăm asupra acestui aspect esenţial pentru modernizarea sistemului educaţional din România şi să ne aducem contribuţia în ceea ce priveşte reconsiderarea acestei componente în cadrul noii legi a educaţiei.