Dezbateri parlamentare

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Perspectivele angajării de forţă de muncă în România."

În prezent, economia românească se confruntă cu probleme serioase în domeniul utilizării forţei de muncă, cu o serie de distorsiuni pe piaţa muncii, care se traduc prin coexistenţa unui deficit de forţă de muncă în anumite ramuri economice sau zone geografice, cu slaba utilizare a acesteia pe ansamblu.

Rata de ocupare a forţei de muncă la nivel naţional este în continuare scăzută, iar şomajul este semnificativ, deşi rata acestuia este mai mică decât media europeană. Din această perspectivă, în viitor, programele naţionale de reformă şi politicile în domeniul forţei de muncă în România vor trebui să se concentreze pe atragerea şi menţinerea mai multor persoane în muncă, prin preocuparea privind reducerea costurilor nesalariale, prin flexibilizarea dispoziţiilor contractuale, prin dezvoltarea sistemului educaţional şi al formării profesionale şi prin sporirea capacităţii serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă.

Cu toate acestea, conform ultimului studiu realizat de Manpower, companie specializată în recrutare evaluare şi selecţie de resurse umane, arată că perspectivele angajării forţei de muncă din ţara noastră se îmbunătăţesc pentru următorul trimestru al anului 2013. Astfel, angajatorii români anticipează creşteri promiţătoare de personal: 21% dintre angajatori se aşteaptă la extinderea volumului de personal, 10% dintre ei previzionează descreşteri şi 64% nu prevăd nicio schimbare.

În comparaţie cu trimestrul anterior, angajatorii raportează o îmbunătăţire de 8 puncte procentuale a previziunii, iar, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, planurile de angajare s-au consolidat cu 2 puncte procentuale. Cele mai optimiste perspective de angajare sunt raportate în Nord-Vest, cu o previziune netă de angajare de +20%. Un ritm constant al angajărilor este prognozat şi pentru regiunea Sud, cu o previziune de +18% şi regiunea Nord-Est, unde previziunea este de +17%. Intenţii de angajare încurajatoare sunt evidente atât în Vest, cât şi în centru, unde previziunile se ridică la +16%. În acelaşi timp, angajatorii din Sud-Vest raportează planuri nesigure de angajare cu o previziune de -1%.

În România, reducerea în ultimul deceniu a populaţiei active a influenţat în mod negativ dinamica ocupării forţei de muncă, exprimată în raport cu populaţia în vârstă de muncă. Scăderea ratei de ocupare a resurselor de muncă, determinată de reducerea ratei de activitate şi în corelaţie cu majorarea ratei de pensionare, conduce la creşterea gradului de dependenţă economică a populaţiei.

Consider că pentru perioada următoare este importantă necesitatea asigurării unei mobilităţi înalte atât în cazul capitalului, cât şi în cel al muncii.

Creşterea ocupării forţei de muncă reprezintă unul dintre elementele de bază în viitoarea dezvoltare a economiei UE şi este totodată strâns legată de celelalte obiective strategice, în special de cele din zona educaţiei şi a reducerii sărăciei şi excluziunii.

În general, în România au fost întreprinse o serie de măsuri în ultima perioadă în ceea ce priveşte aspectele specifice politicii de ocupare a forţei de muncă, dar nu există deocamdată o abordare globală coerentă sau o integrare susţinută a politicilor în materie de educaţie şi ocupare a forţei de muncă.

În contextul Strategiei Europa 2020, vor fi necesare acţiuni mai viguroase pentru a îmbunătăţi perspectivele de angajare a grupurilor vulnerabile, precum: tinerii, lucrătorii în vârstă, romii, prin ridicarea nivelului de instrucţie şi de calificare atât în cazul lucrătorilor actuali, cât şi a viitorilor angajaţi, prin folosirea unui sistem de stimulente pentru muncă şi pentru restrângerea muncii nedeclarate. Doar prelungirea vieţii active şi reducerea numărului celor care solicită pensionarea anticipată vor putea contribui semnificativ în viitor atât la sustenabilitatea sistemului de pensii, cât şi la sporirea ofertei de muncă.

În acest context, apreciez ca fiind esenţială pentru modificările structurale care se vor produce în viitor în forţa de muncă, tendinţa de reducere a decalajelor de productivitate între sectoare şi ramuri economice, aceasta conducând automat la atenuarea disfuncţiilor pe piaţa muncii. În România, în ultima perioadă, pe fondul întârzierii relansării economice, în Uniunea Europeană s-au înregistrat, în materie de mobilitate a forţei de muncă şi a flexibilizării pieţei muncii, unele evoluţii negative. Ultimile studii realizate în acest sens indică faptul că nesiguranţa are încă o mare influenţă asupra încrederii angajatorilor din ţara noastră.

Participarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă este o problemă ce se află în centrul atenţiei în întreaga Europă, amplificarea şomajului în rândul acestora având efecte negative la nivelul individului, al familiei sale şi asupra comunităţii din care fac parte. Tranziţia tinerilor, de la educaţie la ocupare, a devenit mai lungă şi mai complexă, deoarece şomajul în rândul tinerilor este mult mai ridicat decât în rândul forţei de muncă, pe ansamblu. Locurile de muncă ocupate de tineri sunt temporare, de o calitate scăzută şi slab remunerate. Şomajul tinerilor este determinat adesea de lipsa de competenţă sau de inadecvarea competenţelor acestora la cererea de pe piaţa muncii.

În general, în România tinerii lucrători sunt angajaţi prin contract de muncă temporar, perioadă folosită de întreprinderi pentru testarea competenţelor, a productivităţii acestora, înainte de a se oferi un loc de muncă cu durată determinată. O astfel de practică conduce la o segmentare a pieţei forţei de muncă pentru tineri, mulţi dintre ei trecând alternativ de la perioade în care ocupă un loc de muncă temporar la cele de şomaj. În tot acest interval lucrătorii temporari tineri sunt relativ slab plătiţi, beneficiind într-o mai mică măsură de programele de formare şi calificare, iar contribuţiile lor la fondurile de pensii sunt de regulă incomplete. În final, segmentarea pieţei muncii pentru tineri are efecte negative în planul creşterii economice din perspectiva eficienţei şi a acumulării de capital uman.

"Tineretul în mişcare" constituie una din tematicile prioritare cu referire la populaţia tânără în cadrul Strategiei Europa 2020, propunându-şi eliberarea potenţialului tinerilor pentru a realiza o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii prin: creşterea performanţelor sistemelor de educaţie din statele membre; facilitarea intrării persoanelor tinere pe piaţa muncii. Punerea în practică a celor două obiective specifice se propune a se realiza prin intermediul unor măsuri privind incluziunea socială a tinerilor la nivel european şi naţional.

Vă rog aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare promovarea prin iniţiative legislative şi prin elaborarea de programe naţionale de politici publice a următoarelor propuneri privind susţinerea creşterii gradului de ocpuare pe piaţa muncii a tinerilor din România: