Dezbateri parlamentare

Domnul Cornel-George Comşa:

"Situaţia geopolitică regională la începutul lui 2015"

Anul 2014 se încheie în condiţiile unei situaţii regionale instabile şi impredictibile. Conflictul civil din Ucraina, având ca părţi combatante guvernul legitim de la Kiev şi forţele rebele sprijinite de Rusia din sudul şi estul ţării, continuă să fie destul de activ, chiar şi în condiţiile acordului de la Minsk şi a multiplelor armistiţii temporare, numărul morţilor şi al răniţilor continuă să crească, iar situaţia economică regională se degradează în continuare, constituind un pericol economic pentru întreaga regiune.

Istoria ne învaţă că în jocurile din politica internaţională este de evitat să îţi laşi adversarul fără opţiuni. Atunci când îl împingi cu spatele la zid nu mai poţi fi sigur de modul în care reacţionează sub presiune şi tensiune.

În urma refuzului preşedintelui Ucrainei de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană în cadrul Summitului de la Vilnius pentru Parteneriatul Estic, în Kiev a luat fiinţă mişcarea de protest ce avea să rămână în istorie drept Euromaidan, care avea să declanşeze revoluţia din februarie 2014. Aceasta va duce la schimbarea guvernului, alegeri parlamentare anticipate şi alegeri prezidenţiale anticipate, ca urmare a fugii în Rusia a fostului preşedinte Yanukovych şi punerea ulterioară a acestuia sub acuzare pentru înaltă trădare.

Ulterior revoluţiei din februarie, Federaţia Rusă a iniţiat o serie de acţiuni contrare dreptului internaţional şi cu încălcarea suveranităţii teritoriale a Ucrainei a anexat în perioada 23 februarie-19 martie 2014 peninsula Crimeea, aflată din 1954 în componenţa Ucrainei, ca urmare a decretului lui Nikita Hruşciov din 19 februarie 1954.

Anexarea Peninsulei Crimeea a fost urmată de apariţia în Sud-Estul Ucrainei, în regiunile majoritar rusofone, a unui conflict militar activ între trupele regulate ale Ucrainei şi trupe neregulate de rebeli sprijiniţi de Moscova care şi-au asumat autoritatea asupra respectivelor teritorii şi au proclamat o serie de republici, având ca scop secesiunea de Ucraina şi potenţiala anexare la Rusia.

Aşa cum afirma şi Henry Kissinger într-un articol din noiembrie, anexarea Crimeii este un simptom, nu o cauză a conflictului. Reprezintă o reacţie a Rusiei la ceea ce consideră a fi o intruziune a forţelor occidentale în spaţiul ei vital, Ucraina având o strânsă legătură istorică cu aceasta.

Situaţia strategică rămâne relativ la fel din vară şi până în prezent, cu puţine posibilităţi de soluţionare a conflictului într-o perioadă de timp previzibilă.

Din punctul de vedere al României, anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia nu face decât să stabilizeze potenţialul de acţiune al forţelor navale şi aeriene ruse în întreaga regiune a Mării Negre şi partea de est a Mării Mediterane, constituind un pericol potenţial pentru stabilitatea flancului sud-estic al NATO, cât şi pentru extracţia resurselor naturale din platoul continental de către România.

În discursul privind Starea Naţiunii din 5 decembrie 2014, Vladimir Putin a enunţat viziunea strategică a Rusiei privind criza din Ucraina şi poziţia Rusiei în sistemul internaţional. Discursul său a reafirmat postura de putere revizionistă, confirmând intenţia de a nu renunţa la confruntarea cu Statele Unite şi puterile occidentale. De asemenea, a fost confirmat faptul că va continua aceeaşi politică externă, chiar şi în condiţiile situaţiei grave a economiei ruseşti, afectată serios de sancţiunile financiare şi economice occidentale, precum şi de scăderea masivă, cu peste 30% în doar şase luni a preţului petrolului pe pieţele internaţionale.

Totodată, Vladimir Putin a mai enunţat intenţia de a asigura o relativă autonomie economică şi financiară de pieţele internaţionale, afirmând "că dezvoltarea Rusiei depinde doar de ruşi", susţinând repatrierea resurselor financiare din străinătate ale oligarhilor ruşi, aceştia urmând să beneficieze de amnistierea generală a oricăror tentative de evaziune fiscală.

Discursul lui Vladimir Putin ne arată că deşi efectele sancţiunilor occidentale asupra economiei Rusiei sunt semnificative şi pot afecta în mod grav situaţia socioeconomică naţională, acesta crede că poate să îşi continue politica externă pe aceeaşi linie, urmărind să atragă investitori din Asia şi din alte zone emergente. Această perspectivă considerăm că este incorectă, Rusia neavând de unde să obţină resursele financiare de pe pieţele asiatice, acestea depinzând şi ele de cele occidentale, iar celelalte pieţe emergente nu au fonduri suficiente sau doritori care să investească în Rusia. Politica rusă se poate dovedi a fi extrem de proastă, iar asta ar trebui să ne sperie, căci nu avem nevoie de o Rusie instabilă care ar putea lua decizii ce ne-ar putea afecta în mod direct securitatea.

Interesul Rusiei este să facă parte din ordinea internaţională actuală, dar nu ca un jucător de mâna a doua, ci ca unul din principalii actori ai sistemului, iar forţele occidentale trebuie să îi acorde acest rol. Dacă ne uităm la politica Rusiei de dinainte de criza din Ucraina, putem observa că aceasta a urmărit să se integreze în modelul occidental, să fie un stat progresist, modern şi dezvoltat, dovadă este chiar organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, prin care dorea să arate lumii o Rusie renăscută şi modernă.

Vizita de acum câteva zile a preşedintelui François Hollande în Rusia ne oferă speranţa că situaţia s-ar putea detensiona în viitor. Deşi nu ştim în mod precis temele dialogului dintre cei doi, salutăm discursul lui Vladimir Putin de la finalul întrevederii, discurs care a detensionat situaţia potenţial critică dintre Franţa şi Rusia pe tema contractului Mistral şi a arătat că "atenţia" acordată sentimentelor de mare putere a Rusiei poate produce efecte pozitive.

De asemenea, salutăm poziţia şi atitudinea preşedintelui Poroşenko, perseverenţa sa în căutarea păcii şi a echilibrului, precum şi poziţia fermă, dar politicoasă în faţa Moscovei, toate acestea putând duce la detensionarea situaţiei din Ucraina şi eventual la încetarea focului.

Pentru România şi pentru întreaga regiune trebuie să încurajăm astfel de abordări diplomatice, pentru ca anul 2015 să aducă mai multă stabilitate regională, mai puţine tensiuni şi evitarea instalării unei noi Cortine de fier, din spatele căreia ambele tabere să alimenteze doctrinar populaţii sărăcite şi învrăjbite una împotriva celeilalte.