Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Spânu:

"Biodiversitatea - moştenire pentru viitor"

În fiecare an, în data de 22 mai, se celebrează, la nivel mondial, Ziua Diversităţii Biologice, în concordanţă cu Hotărârea Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ONU, care, la 20 decembrie 2000, a proclamat data adoptării Convenţiei pentru Diversitate Biologică - 22 mai.

Transformarea profundă a mediului înconjurător şi acumularea în timp a unor stări de degradare a acestuia au condus la eroziunea şi sărăcirea biodiversităţii, cu efect pe termen lung pentru natură: distrugerea multor păduri, reducerea efectivelor populaţiilor sălbatice şi a genofondului lor, creşterea ratei vitezei de extincţie a speciilor, care a depăşit cu mult rata procesului natural de formare a noi specii. În acelaşi timp, s-a exercitat o presiune selectivă asupra speciilor, fiind favorizate cele utile direct populaţiei umane, ceea ce a determinat modificarea structurii ecosistemelor şi le-a influenţat evoluţia.

Eroziunea biodiversităţii este un fenomen global, care nu poate fi mascat. Ea este influenţată de creşterea exponenţială demografică şi de formele şi ritmul dezvoltării sistemelor socio-economice. Abordarea ei la nivel global este însă subminată de decalajele şi inechităţile economice şi sociale existente în lume, care împiedică implementarea Convenţiei asupra Biodiversităţii. Convenţia pentru Conservarea Biodiversităţii de la Rio de Janeiro din 1992 a promovat o serie de principii bazate pe valenţa economică, socială, ecologică, genetică, ştiinţifică, culturală, estetică şi recreativă a biodiversităţii şi a recunoscut dreptul suveran al fiecărei naţiuni de a ocroti şi conserva speciile existente în propria ţară şi de a-şi stabili reţeaua de arii protejate.

Doresc să vă informez pe această cale că numeroase studii efectuate de mai multe organizaţii neguvernamentale arată că, din cele peste 500 de microhidrocentrale, MHC, aflate în diferite stadii de construire, avizare sau funcţionare, un sfert se află în arii protejate sau la limita lor, existând riscul de a pierde calitatea apei şi biodiversitatea acestora.

Din cele 83 de MHC-uri aflate în judeţele Caraş-Severin, Gorj şi Hunedoara, 40 se află în arii protejate. Pe această cale, vă propun găsirea unor soluţii prin desemnarea unor zone de excludere pentru construcţia MHC şi implementarea unor mecanisme clare de preplanificare a dezvoltării durabile pentru acest sector, pentru restul râurilor aflate în afara zonelor de excludere, care să permită o evaluare serioasă şi durabilă a corpurilor de râuri, evitându-se, pe această cale, noi dezastre ecologice pe râurile din România.

Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere modificarea legislaţiei referitoare la avizarea, construcţia şi funcţionarea microhidrocentralelor, astfel încât să se soluţioneze problemele mai sus menţionate.