Dezbateri parlamentare

Domnul Gabriel Andronache:

"Braşov, atunci şi acum. După 30 de ani..."

Braşovenii de vârsta mea, şi nu numai au şi acum vie în memorie acele momente din noiembrie 1987 când, pe fondul lipsurilor privind strictul necesar al fiecărei zile, precum şi al scăderilor semnificative ale salariilor muncitorilor de la Fabrica de autocamioane "Steagul Roşu" - Braşov, aceştia nu au mai rezistat minciunilor regimului comunist şi s-au revoltat.

După ce, în seara zilei de 14 noiembrie, au constatat că lefurile le fuseseră dramatic scăzute, au încetat lucrul, în semn de protest. Acţiunea lor, fără precedent într-un oraş liniştit de provincie, a fost imediat urmată de colegii lor care au venit la muncă în dimineaţa zilei de 15 noiembrie. Pentru că doleanţele lor nu au fost ascultate de conducerea întreprinderii, au pornit în marş spre sediul Consiliului Judeţean al Partidului Comunist Român.

Dacă iniţial erau doar vreo 400 de manifestanţi, lor li s-au adăugat pe traseu şi muncitorii de la uzinele "Tractorul", "Hidromecanica", precum şi mii de cetăţeni, elevi şi studenţi.

Au fost scandate lozinci împotriva regimului comunist şi a conducătorilor săi, împotriva tuturor privaţiunilor care ţineau de traiul de zi cu zi al braşovenilor din acele vremurilor. Deşi oraşul era cunoscut ca un puternic centru industrial, acest lucru nu se reflecta şi în calitatea vieţii locuitorilor. În schimb nomenclatura era înconjurată de huzur. Manifestaţia a escaladat şi au fost înregistrate violenţe.

În acea zi, Braşovul a cunoscut faţa hidoasă a regimului comunist. Astfel, spre seară, trupele de securitate au înăbuşit, prin măsuri specifice forţelor de ordine, revolta braşovenilor. Pe străzile Braşovului a curs sânge, au fost incendiate maşini. Oarecum la fel ca în Bucureşti, 21 Decembrie 1989, scena violenţelor a fost imediat spălată, ca şi când nu s-a întâmplat nimic.

În zilele care au urmat, aproximativ 300 de braşoveni au fost arestaţi şi anchetaţi ca în vremurile terorii staliniste, o parte dintre ei fiind transferaţi la Bucureşti pentru anchete suplimentare. După simulacre de procese, mulţi dintre manifestanţi au fost deportaţi sub regim strict în alte judeţe ale României. Pentru unii dintre ei, calvarul deportării a continuat chiar până la sfârşitul vieţii.

Revolta braşovenilor a arătat cât de lipsit de conţinut era regimul comunist, cât de duplicitari erau cei din conducerea PCR, care, pe de o parte, cereau poporului sacrificii, iar pe de altă parte ei se bucurau, pe ascuns, de o viaţă fără griji.

Revolta braşovenilor a arătat că regimul nu era unul infailibil, era un regim care putea şi trebuia să fie schimbat.

În amintirea acelei zile de toamnă târzie, dar şi de început al sfârşitului comunismului în România, o arteră importantă a Braşovului a primit, dup㠒90, numele de Bulevardul 15 noiembrie!

Cu acest prilej, mă alătur şi eu celor care doresc, prin toate mijloacele, să păstreze vie memoria celor care s-au împotrivit regimului comunist. Salut organizarea, zilele acestea, sub auspiciile Muzeului Judeţean de Istorie Braşov, a unor manifestări cu caracter cultural-artistic de înaltă calitate, prin care se urmăreşte rememorarea Revoltei din 15 noiembrie 1987, dar şi conştientizarea tinerei generaţii cu privire la ororile regimului comunist, care nu trebuie să se mai repete niciodată!