Dezbateri parlamentare

Domnul Emil-Marius Paşcan:

"Trăiască România dodoloaţă!"

Am lăcrimat de emoţie marţi, 27 martie 2018, într-o zi istorică de referinţă, în care Parlamentul României a votat, în cadrul unei şedinţe solemne a celor două Camere reunite, la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria-mamă, Declaraţia care consfinţeşte ca fiind pe deplin legitimă dorinţa cetăţenilor Republicii Moldova să susţină reunificarea cu România. Doar 19 parlamentari s-au abţinut ruşinos de la acest vot istoric, evident cei reprezentând UDMR, subminatori ai Constituţiei şi ai statului naţional unitar român.

Este o solidaritate transpartinică pentru acest proiect politic de ţară, pe care Partidul Mişcarea Populară şi l-a asumat încă de la începuturile existenţei sale, iar preşedintele Traian Băsescu, ca vârf de lance unionist, a generat în acest sens o emulaţie extraordinară pe ambele maluri ale Prutului.

Doamne, câtă bucurie am citit în ochii fraţilor români basarabeni, prezenţi în număr mare la acest eveniment solemn! Doar cine nu ştie la ce suferinţe, oprimare şi cazne, deportări prin Siberia şi exterminări în masă, prin care i-au pedepsit bolşevicii şi Stalin pe fraţii noştri din Republica Moldova, dar şi pe românii din Bucovina de Nord, despărţindu-ne naţiunea prin forţa armelor şi a sârmei ghimpate, priveşte cu ignoranţă, cu desconsiderare sau impasibil această reuşită politică românească istorică din această săptămână.

Poetul Grigore Vieru a surprins emoţionat, metaforic, tragedia Basarabiei: "Reaprindeţi candela-n căscioare/Lângă busuiocul cel mereu/Degerat la mâini şi la picioare/Se întoarce-acasă Dumnezeu/Doamne, Cel din slăvile creştine/Ce păcate oare-ai săvârşit/Că te-au dus acolo şi pe Tine/În Siberii fără de sfârşit?!"

Iată câteva crâmpeie din mărturiile celor care au suportat ororile şi supliciul deportărilor, a foametei şi înfometării până la moarte, a intelectualilor şi preoţilor închişi şi "reeducaţi" prin schingiuiri şi tortură de regimul comunist sovietic. O carte bine scrisă şi documentată în acest sens îi aparţine domnului Nicholas Dima, un român basarabean stabilit în SUA, pe care am avut şansa să-l cunosc chiar cu ocazia acestor manifestări solemne ale Parlamentului României.

"Pe care stea, pe ce planetă Doamne/Bătrân fără vedere şi auz/Ai adormit trudind de-o veşnicie/Ca-n deznădejdea-mi oarbă să te-acuz?", sunt versurile unui poet rămas anonim, închis şi exterminat pentru vina incredibilă de a fi un intelectual român basarabean.

"Ţăranii rămaşi la sate, în Basarabia, în 1944, erau cu precădere oameni săraci şi cu puţină ştiinţă de carte. Intelectualii, oamenii înstăriţi, cei cu sentimente româneşti bine-cunoscute, fuseseră deja arestaţi, împuşcaţi ori deportaţi încă din 1940. Acum venise rândul oamenilor de rând să fie exterminaţi.

Activiştii de partid, majoritatea proveniţi din alte regiuni, confiscau de prin sate tot ce agonisiseră ţăranii din puţina recoltă a anului. Măturau podurile bieţilor oameni de ultimele grăunţe; spărgeau zidurile caselor în căutarea alimentelor ascunse, găureau pământul peste tot, ca să găsească ceea ce doseau ţăranii. Dintre cei care ascunseseră ceva alimente pentru copii, mulţi au fost arestaţi, condamnaţi şi trimişi în Siberia...

Iată ce mărturiseşte Vasile Gaidău la bătrâneţe, şi care la vremea foametei avea opt ani.

"Foametea a fost pusă foarte bine la cale, ea n-a căzut în capul nostru din cer... Foametea a fost organizată. Au vrut staliniştii să ne măture de pe faţa pământului. Eu, atunci, în plină foamete, am rămas fără tată la şase ani, iar la şase ani şi jumătate am rămas şi fără mamă... Se ducea fratele Mihai, născut în 1932, la baltă, spărgea gheaţa, aduna scoici, papură... le prefăceam în turte şi le mâncam. Eram patru fraţi... Cum se vede, s-a gândit cineva că războiul i-a ucis pe puţini dintr-ai noştri şi s-au gândit animalele să născocească alt război, cel al foametei...

În 1946, a murit un frate de-al tatălui meu. Sidor Banaru îl chema. El, săracul, în timp de foamete, neavând ce mânca, s-a dus în baltă după papură, după rădăcini de stuf, le-a adus acasă, a încropit din rădăcinile acelea un soi de mâncare şi şi-a amăgit foamea. N-a răbdat unchiul Sidor să usuce rădăcinile, să le râşnească şi să coacă turte din ele. El le-a fiert şi le-a mâncat aşa, verzi încă, necoapte. Le-a mâncat, s-a umflat şi a murit. A scăpat de nevoi."

Iată o altă mărturie dramatică a lui Cozma Munteanu.

"Într-o vreme, văzând că nu avem cu ce amăgi stomacul, am spălat opincile şi mama le-a pus în sobă, la copt. Când le-a scos din cuptor, mai nu am leşinat de mirosul lor plăcut. Ne băteam cu soră-mea de la ele. Când am mâncat opincile, am dat-o pe cizme, pe pantofi, pe sandale... Umblam cu sora mea Tecla prin pod să căutam vreo bucată de opincă... Ţin minte, a venit la noi mama mamei mele, adică bunica mea. Nu avea ce mânca. Nici noi nu aveam ce mânca. Am culcat-o pe un pat, lângă sobă. Să-i fie măcar cald. Iar dimineaţa am găsit-o moartă. Flămândă a murit."

Aşa a fost începutul ocupaţiei sovietice în Basarabia. Aşa a fost comunismul! Aceasta a fost omenia omului internaţional pe care l-a creat marxismul. Şi când te gândeşti că şi azi Moscova şi ruşii din Moldova şi acoliţii lor regretă acele timpuri!"

...Cât despre deţinuţi, urletul lor disperat, al celor care au crezut într-un ideal, care au trăit pentru un crez, căderile au fost abisale. Iată această dramă surprinsă agonic în versurile poetului Sergiu Mandinescu: "...Atât de cumplite au fost suferinţele,/Atât de satanică a fost urgia,/Că mulţi dintre noi în noaptea aceea şi-au pierdut minţile,/Iar alţii şi-au pierdut veşnicia".

Avem nevoie ca Basarabia să revină şi să recompună pe cale paşnică trupul sfânt al României. Avem nevoie de o solidaritate politică transpartinică şi de voinţa majoritară exprimată prin vot a Parlamentelor celor două ţări şi, evident, de susţinere în baza tratatelor internaţionale pe baza cărora s-au reunificat fostele RFG şi RDG. Doar noi mai suferim azi consecinţele Tratatului criminal Ribbentrop - Molotov, Hitler - Stalin, în timp ce ţările baltice, precum Polonia, Cehia şi Slovacia, Bulgaria, ţările din cadrul fostei Iugoslavii, Ungaria, s-au eliberat de ocupaţia sovietică şi au scăpat de prevederile şi de consecinţele dramatice ale respectivului tratat fascisto-comunisto-totalitar.

Avem nevoie de curaj, de voinţă politică şi de încredere reciprocă. Acesta este cel mai important proiect politic de ţară pe care îl putem asuma în prezent ca naţiune. Străbunii noştri au unit naţiunea română în condiţii istorice şi geopolitice mult mai vitrege decât cele de azi. Depinde doar de noi!

Închei, citând versurile poetului basarabean Dumitru Matcovschi: "Trecută prin foc şi prin sabie,/furată, trădată mereu,/eşti floare de dor, Basarabie,/eşti lacrima neamului meu."

Trăiască România dodoloaţă!