Dezbateri parlamentare

Domnul Dorel Covaci:

"Revoluţia de la Timişoara din 1989"

Se împlinesc 22 de ani de la eliberarea de sub dictatura comunistă, iar meritul primului strigăt pentru libertate şi democraţie îi revine oraşului-martir Timişoara, primul oraş care s-a scuturat de jugul comunist din România.

Din 16 decembrie şi până în 22, când Revoluţia s-a întins în toată ţara, acest oraş a luptat singur împotriva opresiunii comuniste şi a schimbat astfel cursul nostru istoric.

În timpul Revoluţiei din 1989, pe străzile Timişoarei au murit 119 oameni, 392 au fost răniţi şi 850 arestaţi. Lupta a fost nedreaptă, inegală, între oameni simpli şi neînarmaţi corespunzător şi forţele echipate şi antrenate ale Securităţii, Miliţiei, Armatei, activiştilor îndoctrinaţi; dar revoluţionarii au învins, pentru că Dumnezeu, binele şi dreptatea au fost de partea lor. Ploaia de gloanţe, arestările, ameninţările, asasinatele nu i-au făcut să dea înapoi, şi aşa libertatea scumpă a fost câştigată. Pe 18 decembrie, a căzut pentru libertate, pe treptele Catedralei din Timişoara, Sorin Leia, eroul din Făget, născut în comuna Tomeşti. Chiar dacă ucigaşul său a fost identificat în persoana unui maior de miliţie şi arestat, în cele din urmă a fost eliberat, din lipsă de probe.

Curajul fără margini, jertfa, eroismul, dragostea de ţară şi libertate a timişorenilor au constituit exemplu şi imbold pentru ceilalţi români, care au îndrăznit, la rândul lor, să spună nu dictaturii şi opresiunii.

"În 20 decembrie 1989, Timişoara a intrat definitiv în stăpânirea populaţiei, transformându-se într-un oraş liber, în marea închisoare care devenise, în acele zile, România", se arăta în preambulul Proclamaţiei de la Timişoara, din martie 1990. În 20 decembrie, armata s-a alăturat revoluţionarilor, iar în 21 decembrie, în Piaţa Operei, o sută de mii de oameni strigau că sunt gata să moară pentru libertate.

Pentru împuşcarea lui Sorin Leia a fost arestat în 1990 maiorul de miliţie Sucală Ion, eliberat apoi din lipsă de dovezi.

Revoluţia de la Timişoara a fost o revoluţie anticomunistă a poporului, despre care se vorbea în toată Europa, şi nu o lovitură de stat. La Timişoara şi în toată ţara s-a murit pentru unitate socială şi naţională, libertate, democraţie, acces la informaţie şi o viaţă mai bună.

În Timişoara, în decembrie 1989, s-a început o nouă pagină de istorie a ţării noastre, plină de încredere şi speranţă. Timişoara a fost matca creaţiei Noii Românii, o Românie care se dorea mai bună, mai unită, fără lipsuri, nevolnicie, deşertăciune, pesimism. Mizeria, cenzura, foamea, dezinformarea, teroarea au fost motivele determinante pentru care cei mai curajoşi români au îndrăznit să iasă în stradă şi să protesteze în acele zile istorice, ajunşi la o stare de profundă saturaţie, în care nici gloanţele ucigaşe nu-i mai împingeau înapoi.

Astăzi, decembrie 2011, la peste 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, ne întrebăm: oare cât timp va mai trece până să putem afirma cu certitudine că idealurile Revoluţiei, crezul şi dorinţele arzătoare ale celor care şi-au pus jertfa pe altarul patriei au putut fi împlinite?