Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Giugea:

"Deficitul de forţă de muncă este, în primul rând, rezultatul poverii fiscale!"

Nicio activitate economică nu se poate desfăşura corespunzător, dacă nu ai angajaţii potriviţi, calificaţi şi stimulaţi financiar. În România, cei mai mulţi dintre antreprenori reclamă faptul că nu găsesc pe piaţa muncii din ţara noastră angajaţii de care au nevoie, precum şi faptul că posibilităţile lor de a-i stimula financiar sunt puternic afectate de impozitarea apăsătoare a muncii - la fiecare sută de lei plătită angajatului, aproape tot pe atât merge la bugetul statului prin impozite şi contribuţii.

În acelaşi timp, ne-am tot întrebat de ce milioane de români au ales şi continuă să opteze să muncească la mii de kilometri distanţă de ţara lor, deşi în România salariile au crescut simţitor şi locuri de muncă sunt şi aici, în ţară. O evaluare făcută recent de o asociaţie patronală din ţara noastră a relevat faptul că România are cel mai apăsător regim de impozitare şi că, la un salariu brut de 1.000 de euro, angajatului care munceşte în România îi rămân cei mai puţini bani în buzunar, faţă de alte state din Uniunea Europeană.

Or, în aceste condiţii înţelegem foarte bine şi motivele pentru care locurile de muncă din economia naţională nu sunt atractive, de ce standardul de viaţă al angajaţilor din alte state europene este mai ridicat şi de ce aproape toţi tinerii care termină o şcoală se gândesc că ar fi mai bine să plece în străinătate.

Soluţia de provizorat găsită de autorităţile din ţara noastră, de a aduce angajaţi din Asia sau Africa pentru a realiza unele investiţii şi a compensa deficitul de forţă de muncă, nu poate şi nici nu trebuie să funcţioneze pe termen lung. Avem milioane de români bine calificaţi, care muncesc în străinătate şi care s-ar întoarce şi mâine în ţară, dacă salariile nete ar fi mai atractive în România. Mai mult decât atât, beneficiile în societate ar fi imense, pentru că fiecare angajat întors acasă înseamnă o bucurie imensă pentru familia lui din ţară.

Aşadar, deşi ani de zile s-a tot spus că nu-i momentul pentru a reduce povara fiscală asupra muncii, cred că, în perioada următoare, atât Guvernul, cât şi Parlamentul trebuie să aibă curajul de a face acest pas major pentru bunăstarea a milioane de familii. Numai atunci când vom ajunge în situaţia în care munca să fie atractivă prin salarii nete mari, nu vom mai avea nici deficit de forţă de muncă, nici cheltuieli imense cu protecţia socială şi vom putea să spunem că românii simt serios ce înseamnă un standard de viaţă ridicat.