Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Se pregăteşte domnul deputat Neculai Popa.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-o societate săracă, indivizii nu pot fi îndeobşte prosperi. Într-o atmosferă dominată de necinste, nu putem fi pe deplin cinstiţi, iar într-un mediu marcat de îngrijorare şi debusolare morală, nu putem fi împăcaţi cu noi înşine şi între noi înşine.

Deoarece sorţii existenţei sunt schimbători iar situaţiile care azi par să nu ne atingă pot să ne lovească mai târziu cu brutalitate, societatea îşi caută un model şi un cadru de relativă stabilitate care să conţină elemente de structură şi funcţionale bine precizate.

În ultimii zece ani, românii au încercat să-şi definească o nouă identitate în plan social, politic şi economic. Cele mai tentante păreau a fi modelul social şi cadrul general oferite de lumea occidentală cu valorile lor verificate şi eficiente. În realitate însă, vreme de şapte ani, România a refuzat aproape în totalitate direcţia occidentală, atât modelul social ignorat aproape total până astăzi, cât şi modelul economic pe care guvernele postdecembriste l-au mimat doar de ochii lumii, fără a-l urma. Funcţiile şi cadrele fostului stat comunist au fost menţinute aproape intacte cu scopul vădit de a privatiza economia naţională în beneficiul celor asociaţi în trecut cu regimul comunist, ajungându-se în anul 1996 la punctul în care jaful luase proporţii catastrofale.

România are nevoie în prezent mai mult ca oricând de un model social viabil şi eficace, pe baza căruia să se realizeze educaţia tinerilor şi reeducarea adulţilor în conformitate cu exigenţele impuse de trecerea la societatea capitalistă funcţională şi încununată de un succes de invidiat în Occident. Acest model înţeles nu ca ceva rigid, nu se formează automat, nu cade din cer, ci se impune prin structuri instituţionalizate, prin înfiinţarea unor organizaţii şi instituţii libere, fără amestecul direct al statului, care să preia îndatoririle formării şi dezvoltării unui spirit şi a unei conştiinţe civice.

Societatea românească trebuie să-şi preia propriul destin şi să hotărască dacă va continua să-i lase numai pe alţii, pe cei plătiţi să facă ordine în propria-i ogradă, sau îşi va impune cu energie punctul de vedere în toate chestiunile care-i privesc existenţa.

Vă mulţumesc pentru atenţie.