Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Dumitru Bentu. Va urma domnul Mircea Ciopraga.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Samuraii".

Am urmărit, cu o curiozitate naturală şi un interes detaşat, lucrările Convenţiei Naţionale a P.D., o întâlnire cu adevărat convenţională întrucât ea nu a avut alt rol decât acela de a conferi aură statutară unor decizii deja stabilite în dealul Cotrocenilor.

A fost convenţia "trandafirului derutat" întrucât nobila plantă a rămas simbolul floral al unui partid care a virat spre centru, centru-dreapta, unghiul dintre cele două poziţii urmând a fi apreciat cu noua unitate de măsură a performanţei politice a acestei formaţiuni - bocul.

Ceea ce a surprins pe toată lumea a fost atmosfera mistico-blazată adoptată nolens-volens de participanţi, limbajul cvasimetaforic al celor care au "valorificat microfonul" în contextul sugestiilor discrete venite de la prezidiu - "scurt, dacă mă iubeşti!"

Iată câteva mostre, selectate aleatoriu din "speech-urile" vorbitorilor aflaţi încă în siajul euforic al succesului electoral asigurat de Traian Băsescu.

Acesta este, nici mai mult, nici mai puţin decât preferatul voinţei divine - "Dumnezeu l-a ales pe Traian Băsescu". "Dumnezeu a ales drumul popular al partidului". Absolut halucinant!

Noul preşedinte, cunoscut din totdeauna, este Emil Boc, ţineţi-vă bine "imaginea lui Napoleon", fie el şi Napoleon de Mănăştur.

Un vicepremier vorbea de mândria "de a fi urmaşul lui Videanu", de spirit de echipă şi predarea "cinstită" a ştafetei.

S-a vorbit despre "marea bucurie" pentru prezentarea moţiunii la Bucureşti, despre "Rolls Roys'ul aflat în Sala Palatului, deşi, între noi fie vorba, avem de-a face cu un Oltcit bricolat.

S-a trecut la alte metafore rulante, trenurile care trebuie prinse pentru a ne duce în Europa, despre "marea provocare", despre "marea hotărâre", despre "marea schimbare" etc., etc.

A inspirat milă şi îngrijorare intervenţia lacrimogenă a premierului Tăriceanu, care pentru a treia oară se ruga de aleşii Domnului să-i accepte oferta de fuziune. Până la celebrul "a opta oară" rostit de inegalabilul Grigore Vasiliu Birlic, nu mai e mult.

Am fost însă siderat de o metaforă a domnului Seculici, care în intervenţia domniei sale s-a dovedit, vorba lui Geo Bogza în "Cartea Oltului", un "latifundiar al fanteziei", groteşti adăugăm noi. A făcut referire domnia sa la "liderii Samurai" ai PD şi chiar a nominalizat câţiva dintre ei. Nu cred că mai există epitete pentru a aprecia o asemenea zicere, spunem doar atât: Samuraii aveau un cod al onoarei, Codul Bushido, iar abaterea de la acesta se sfârşea cu celebrul sepuku, harakiri mai pe înţelesul tuturor.

După cum merg lucrurile cu actuala guvernare, în care "miniştrii noştri" (ai PD-ului) au cele mai mari realizări, s-ar putea să-i vedem în situaţia de a valorifica în întregime codul respectiv. Să nu vă aşteptaţi s-o facă!

S-a mai schimbat ceva: urarea-emblemă "Să trăiţi bine!" a devenit "Să trăim mult şi bine!", evident, noi, cei din PD.

Partidul Democrat se află, în opinia sa, pe un cal alb şi mare. Dacă în privinţa cromaticii eqvideului suntem de acord, dimensiunile acestuia sunt totuşi cele ale unui ponei.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.