Dezbateri parlamentare

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Degringolada partidelor politice româneşti"

Începutul acestui an oferă un spectacol gratuit şi ilar: scena românească are ca reprezentaţie unică busculadele şi dezorientările principalelor forţe politice din România. Tensiuni latente şi în plină dezvoltare, lideri contestaţi sau aflaţi în neputinţa de a gestiona afacerile şi/sau scandalurile interne ale propriului partid, fracţiuni nerăbdătoare să-şi impună punctul de vedere sau hegemonia, jocuri de culise la mai multe capete pentru crearea de alianţe de moment şi de interese, conflictele din ce în ce mai dese şi mai profunde dintre conducerea centrală şi cea locală a tuturor forţelor politice din România reprezintă actualul tablou al pluripartitismului politic autohton, tablou influenţat şi de presiuni externe. Presiuni care generează, la rândul lor, noi bulversări şi reorientări, alianţe şi solidarizări, în raport cu interesele proprii sau ale marilor familii de partide europene.

Analizând pe rând dihonia existentă în rândul partidelor politice din România, putem prezenta ca un "real succes" evoluţia Alianţei DA, mai ales în acest moment. Ceea ce consideră PNL că este bun pentru România şi în concordanţă cu exigenţele Uniunii Europene este criticat şi refuzat cu vehemenţă de către PD. Şi invers este valabil: o iniţiativă politică din două a PD-ului este contrată de către PNL. Fuziunea nici măcar teoretic nu prea mai poate fi realizată, darămite practic.

Partidul Conservator condiţionează continuitatea guvernării cu măsuri profunde economice şi favorabile oamenilor de afaceri, care reprezintă cei mai importanţi membri ai acestui partid, care, din start, a fost catalogat de parteneri drept "o soluţie imorală".

UDMR-ul urmăreşte să menţină în echilibru balanţa între drepturile minoriătţilor din România, consfinţite prin foruri europene, şi puterea din această ţară, pentru a-şi convinge proprii alegători că militează pentru îndeplinirea promisiunilor electorale.

Nici în tabăra Opoziţiei lucrurile nu stau mai bine. PSD-ul, partid obiedient şi care a crezut că puterea politică este veşnică, se confruntă de la începutul anului cu scandaluri serioase legate de personalităţile cele mai proeminente ale sale. Iar când acestea se autosuspendă din cele mai înalte funcţii de partid deţinute sau sunt cercetate de către Justiţie, inclusiv membrii acestui partid ajung să-şi pună întrebări pertinente despre corectitudinea şi acurateţea celor ce i-au reprezentat.

PRM-ul, cum ajunge să crească în sondaje până la 16-20%, cum i se înscenează imediat un scandal, atât legat de proprii membri, care, la un moment dat, devin foşti membri, prin renunţarea la calitatea de P.R.M.-ist, sau legat de alte persoane şi partide, pe care altă dată le-a agreat. Şi, aşa, PRM-ul a fost "ajutat" să-şi micşoreze numărul de parlamentari.

Partidele politice din România zilelor noastre se confruntă, cu sau fără voia lor, cu o acută criză de credibilitate, indiferent că este vorba despre cele aflate la guvernare sau cele aflate în opoziţie. În consecinţă, relaţia cu electoratul este profund afectată, fie de incapacitatea reprezentanţilor eşichierului politic de a răspunde cerinţelor şi aşteptărilor legate de promisiunile făcute în campania electorală, fie de carenţele dovedite de aceştia în prestaţiile politice zilnice sau săptămânale, în conduita publică cotidiană, atât a celor de la centru, cât şi a baronilor locali, toţi fiind înconjuraţi de afaceriştii momentului, persoane fără scrupule şi fără culoare politică, dar plini de "bune intenţii" şi de comisioane importante.

Într-un sondaj recent privind încrederea populaţiei faţă de instituţiile statului şi organizaţii, partidele politice au ocupat cu brio un loc codaş, deci, concluzia nu poate fi decât una: încrederea se situează la cote extrem de scăzute. Motivaţia este simplă, iar cetăţeanul obişnuit, interogat pe stradă sau în piaţă, o ştie foarte bine: acuzele de corupţie, exploatarea abuzivă a puterii în folosul propriu sau al grupului care i-a propulsat în poziţiile cheie, sfidarea cetăţenilor obişnuiţi şi transferarea demnităţilor publice în sursă de înavuţire sunt factorii care au măcinat într-un timp foarte scurt (doar 15 ani de democraţie) forţele politice autohtone. Iar pierderea a fost şi este şi mai mare, atunci când românii plecaţi în afară au comparat activitatea politică a partidelor şi reprezentanţilor acestora din ţările în care s-au stabilit, cu ceea ce se petrece în România.

Corupţia a devenit stigmatul vieţii politice româneşti. Aici o găseşti cu precădere, deşi nu toţi membrii partidelor politice pot fi catalogaţi ca fiind corupţi. Dar, cum minoritatea se supune majorităţii, aşa se întâmplă şi cu perceperea politicienilor cinstiţi şi decenţi, puţini la număr, ce-i drept, din ce în ce mai puţini, comparativ cu masa mare de corupţi, care se evidenţiază şi în rândul clasei politice. Grav este că fenomenul corupţiei subminează din interior atât partidele politice, cât şi instituţiile statului, iar, în final, siguranţa României.

Această ţară nu-şi poate regăsi echilibrul social şi politic, atâta timp cât partidele reprezentative pe scena politică nu-şi vor regăsi calea pentru îndeplinirea priorităţilor stabilite prin propriile programe, nu vor depăşi situaţiile de criză prin uniune, şi nu prin dezbinare în rândul propriilor membri şi, mai ales, nu vor reuşi să stăvilească propria corupţie. A trecut vremea retoricii ieftine, când vorbele goale aruncate în timpul campaniilor electorale înflăcărau poporul şi demonstrau puterea unuia sau a altuia dintre partide, în defavoarea celorlalte.

Ieşirea din actuala criză presupune imperios necesar ieşirea din marasmul moral în care partidele politice şi, respectiv, politicienii, adică noi, am adus această ţară. Cred cu tărie că activitatea politicienilor trebuie să fie una strict politică şi să nu fie amestecată cu cea economică sau de altă natură. Pentru că, în cazul în care nici de data asta nu vom încerca cu adevărat să schimbăm ceva, atât în această ţară, cât şi în mentalitatea cetăţenilor, alegerile anticipate sau la termen s-ar putea să sancţioneze toate aceste neajunsuri. Iar sancţiunea va cădea asupra tuturor, atât a guvernanţilor, cât şi a Opoziţiei, astfel încât surprizele ar putea să fie de proporţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.