|
Domnul Cătălin Cherecheş: Mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de azi se intitulează "Despre intelectuali şi filozofi". Trăim o vreme în care se discută mult despre intelectuali şi... filozofi. Începând cu şeful statului şi terminând cu înşişi intelectualii şi filozofii. Nu ştiu dacă domniile voastre v-aţi gândit să definiţi aceşti termeni. Nici dacă aţi adus vreodată un elogiu acestei categorii, numite cândva pătură socială. Deşi esenţa intelectualului cred că este individualitatea. Ştiu însă că termenii trebuie să includă cultură, ştiinţă de carte, rafinament, generozitate, nobleţe înnăscută, umanism, umor, respect pentru valoare. Când te gândeşti la oameni cu astfel de calităţi, ţi se pare şi mai monstruoasă ura lumii româneşti împotriva intelectualilor şi... filozofilor, o ură cu atât mai accentuată cu cât aceştia sunt din ce în ce mai puţini. E uluitor să vezi cum a evoluat cuvântul intelectual după 1990. Au fost mai întâi mineriadele, în care cei care păreau a fi intelectuali au fost bătuţi în plină stradă, unii ameninţaţi chiar cu moartea. Mai nou îl vedem deranjat de prezenţa filozofilor pe însuşi şeful statului. Să fie aceasta teama de implicare a oamenilor notorii, care au ceva de spus în viaţa civică şi politică? Preşedintele critică excesul de "filozofi" pe care îl produce şcoala românească, în detrimentul unor meserii, precum cele de ospătar, tinichigiu sau mecanic auto, aflate pe cale de dispariţie. Iar "filozofii" spun că asta e gândirea unui activist de partid. Mi-e greu să înţeleg cum s-a ajuns să nu ne mai placă oamenii care, în orice domeniu al cunoaşterii, duc lucrurile mai departe, sunt creativi şi deschizători de drumuri. Şi-1 agreăm pe cel care parcurge lucrurile cunoscute, ştiute. Iar în acest nou sens, avem prea puţini filozofi... Avem, în schimb, mulţi "tinichigii", mulţi oameni care nu reuşesc să treacă dincolo de căile cunoscute. Domnul Traian Băsescu s-a arătat îngrijorat că nu mai există şcoli care să pregătească mecanici şi tinichigii auto, meserii care ar avea un deficit de forţă de muncă în România, că nu facem ce trebuie, ci facem filozofi. Cu corecţia ulterioară, că în loc de filozofi a vrut să spună... tâmpiţi. Ce ne facem, doamnelor şi domnilor colegi, cu atâtea prejudecăţi stupide: oamenii muncii contra intelectualilor; mitul vârstei de aur a învăţământului, presupus bun cândva; doar munca fizică e muncă adevărată; şcoala vieţii, să ştii să te descurci, e mai importantă decât educaţia formală. Ce avem de făcut ca să nu lăsăm impresia că trăim în epoca educaţiei copy&paste sau referate.ro. Iar dacă acestea sunt făcute de "tinichigii" sau "ospătari" ce ne facem cu viitorul? Vă mulţumesc.
|