Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Civilizaţia convieţuirii - integrarea romilor prin crearea unui model social"

"Declaraţia Universală a Drepturilor Omului" din 1789 s-a impus în conştiinţa universală nu pentru că se referea la oameni sau pentru că le atribuia acestora drepturi, ci pentru că afirma clar, în mod definitiv, faptul că drepturile omului sunt înscrise în natura sa (adică nu depind de regimul politic în care acesta se găseşte, mai mult sau mai puţin întâmplător) şi sunt universale, adică nu sunt drepturi relative. Dar se pare că nimeni nu-şi mai aminteşte de faptul că în 1795 a fost emisă o Declaraţie a Obligaţiilor Cetăţeanului, astfel că Declaraţia Drepturilor Omului este dublată în mod natural de o cartă a îndatoririlor omului. Pe prima o invocă toţi, pentru că pot revendica, prin invocarea ei, aproape orice. Pe a doua, în mod convenabil şi deliberat, au uitat-o toţi, deoarece evocarea ei sugerează că drepturile au ca fundament responsabilităţile, obligaţia de a practica civilizaţia convieţuirii într-un stat democraţi. De aceea, nici în căutarea soluţiilor concrete şi viabile cu care se confruntă romii din ţara noastră, nu putem invoca alte principii.

Romii sunt cetăţeni cu drepturi şi obligaţii egale cu cetăţenii României şi ai Uniunii Europene. Dar tocmai complexitatea problemelor cu care se confruntă această comunitate etnică ne obligă să păşim în concret, dincolo de afirmarea retorică a unor principii sau strategii. Fără crearea unui model social concret de integrare a romilor în societate, îmbunătăţirea situaţiei comunităţii rome din România va rămâne parte a unei strategii naţionale care nu-şi revendică în mod real eficienţa. Se impune, în continuare, sprijinirea etniei rome prin proiecte care vizează educaţia, încreştinarea şi măsurile de protecţie socială. Dar acest sprijin nu trebuie să ignore adevăratele probleme ale comunităţii, ajungându-se la situaţii regretabile, de neînţeles, cum ar fi crearea unor instituţii ale romilor... fără romi, sau promovarea unor elite rome angajate pe posturi importante la nivel central, judeţean şi local.

Comunitatea romă trebuie încurajată să se reformeze din interiorul ei, în sensul în care ONG-urile rome trebuie să colaboreze în mod constant şi transparent cu reprezentanţii comunităţii la nivelul administraţiei centrale sau locale, dar şi cu autorităţile statului român. Nu trebuie în niciun fel îngrădit accesul la informaţiile de interes public, cât şi la accesarea de fonduri pentru comunitatea romă, intervenind, în mod ilegal, criterii preferenţiale sau de apartenenţă la anumite asociaţii ale etniei. Odată cu rezolvarea acestor probleme de reprezentativitate din interiorul comunităţii, parteneriatul şi dialogul cu societatea civilă romă vor fi reactivate şi se va putea coborî în cotidianul neîndurător al problemelor etniei rome oferind soluţii reale.

Modelul social concret de integrare a romilor în societate trebuie să fie fundamentat pe imensa nevoie de educaţie, un program de şcolarizare atent monitorizat de la cel mai mic grad până la cel mai înalt, iar locurile rezervate pentru romi în universităţile din România, care rămân, în mod constant, neocupate, trebuie să fie pe deplin valorificate de membrii comunităţii rome. Educaţia, formarea profesională vor trebui să conducă, inevitabil, la facilitarea accesului pe piaţa muncii din România, prin programe de stimulare a angajatorilor şi de monitorizare a angajaţilor romi.

De asemenea, se impune a fi subliniată nevoia de încreştinare a membrilor etniei rome, prin apartenenţa la o comunitate eclesială bine definită care promovează valorile şi principiile vieţii creştine autentice în acord cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu nu este doar poarta spre mântuirea veşnică, ci şi spre acea civilizaţie a convieţuirii cu semenul tău pe acest pământ. De altfel, regele romilor, Florin Cioabă, conduce o uniune de peste 100 de biserici penticostale aparţinând etniei rome, fiind preşedintele Centrului Creştin al Romilor, care are ca scop promovarea principiilor creştine în rândul comunităţii.

Modelul social concret de îmbunătăţire a situaţiei romilor este în strânsă conexitate şi cu politicile sociale coerente aplicate cu celeritate în domeniul protecţiei şi securităţii sociale, combaterea sărăciei şi a discriminării de orice natură, fiind determinantă realizarea de către Guvernul României şi ONG-uri a unor rapoarte anuale de progres privind implementarea politicilor publice care vizează incluziunea comunităţilor de romi, în fapt, stabilirea unor indicatori de monitorizare. Prin raţionalitatea acestor indicatori, strategia de îmbunătăţire a situaţiei romilor nu se va pierde în negura unei viziuni de lungă durată, ci va putea fi reactualizată constant, în funcţie de evoluţia situaţiei.

Trebuie să le oferim romilor şansa de a se realiza în limitele civilizaţiei noastre fără a renunţa la identitatea lor. Dar, dacă şi membrii etniei rome se vor considera cetăţeni cu drepturi şi obligaţii egale cu ale celorlalţi, dincolo de orice criză de identitate, va fi un pas important spre autodeterminare şi integrare. Nimeni nu îşi pierde identitatea culturală dacă respectă legea! De aceea, dacă dorim să aderăm la civilizaţia convieţuirii, unde primează respectul pentru drepturile şi obligaţiile celuilalt, nu trebuie să ne anulăm identitatea, ci să preţuim, într-un mod chibzuit, diversitatea.