Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Amet Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Drama şi speranţele unei naţiuni - naţiunea tătară".

Evenimentul petrecut la data de 18 mai 1944 este cel mai dureros din istoria tătarilor. Evenimentul petrecut la data de 18 mai 1944 poate fi comparat, în ceea ce priveşte proporţiile şi consecinţele lui, cu alte drame ale altor popoare. Într-o singură zi, în urma ordinului criminal dat de I.V.Stalin, s-a încercat distrugerea unei naţiuni - naţiunea tătară - prin deportarea a sute de mii de locuitori ai Peninsulei Crimeea în zone îndepărtate din fosta Uniune Sovietică. Îmbarcaţi în vagoane pentru vite, mulţi nu au rezistat, murind înainte de a ajunge la destinaţie. În convoiul durerii erau în general bătrâni, femei, copii. In convoiul durerii nu au existat speranţe.

Speranţele s-au născut odată cu dorinţa de a se reîntoarce în propria patrie, Crimeea, a celor deportaţi, precum şi a urmaşilor acestora. Ostilitatea afişată cu precădere la începutul anilor ’90 de autorităţile competente din Ucraina a fost evidentă, existând, în acest sens, numeroase tensiuni. Situaţia, din păcate, este încă neclară în ceea ce-i priveşte pe tătari, statutul lor politic, economic fiind incert.

Şi în acest an, la data de 18 mai, s-au organizat în unele localităţi din Crimeea (Ucraina) şi România manifestări de comemorare a victimelor deportării, în numeroase geamii desfăşurându-se slujbe religioase.

Datoria noastră este să nu ne uităm istoria. Datoria noastră este să credem într-un destin mai bun al naţiunii tătare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.