Dezbateri parlamentare

Doamna Viorica Cherecheş:

"Învăţământul românesc, fabrică de şomeri"

Un număr uriaş de copii care şi-au imaginat cândva, la începutul clasei I, că ar putea avea un viitor frumos, riscă să se transforme în şomeri de lungă durată, după ani buni de studiu.

Doar 35% dintre copiii care au debutat în anul 2004 în clasa I au ajuns în anul 2016 să promoveze examenul de bacalaureat. Instituţia fundamentală care ar trebui să le ofere copiilor valori, repere, evoluţie şi cunoaştere a ajuns să-i piardă pe drum de la un ciclu de învăţământ la celălalt. Din păcate, acest lucru se întâmplă la fiecare generaţie.

Potrivit testelor PISA, recunoscute la nivel internaţional, 40% dintre copiii români de 15 ani nu au cunoştinţe şi abilităţi minime care să le permită să înţeleagă un text sau să facă un raţionament matematic ori ştiinţific elementar.

Paradoxal, un sfert dintre ei au note mai mari decât cele obţinute la evaluarea naţională, iar în mediul rural procentul este foarte mare. Păcălim copiii cu note umflate, îi trecem clasa, dar ei nu pot să înţeleagă un text, pe care ulterior să-l nareze sau să facă un raţionament matematic, aplicând teoria învăţată.

Elevii care iau note mici la evaluarea naţională ajung, din cauza mediilor, la liceele tehnologice şi nu pot evolua, ca să nu mai vorbim despre promovarea examenului de bacalaureat. Pentru că nu au noţiunile de bază acumulate în clasele primare, în liceu nu se parcurge materia aşa cum prevede programa şcolară. Intervenţia trebuie făcută în clasele mici, când copiii care se confruntă cu dificultăţi ar trebui să primească ajutor, pentru a ţine pasul cu restul colegilor. Profesorii spun că sunt necesare mari eforturi pentru a recupera ulterior din acest decalaj.

Şcoala din România este una rigidă, bazată pe memorarea mecanică. Elevii sunt penalizaţi că nu au reţinut, în loc să fie încurajaţi spre creativitate. Se pun etichete: eşti bun sau prost. Profesorii nu sunt motivaţi şi nici nu au timp să se ocupe de fiecare elev în parte şi, în acest fel, multora dintre ei nu le sunt dezvoltate aptitudinile care i-ar transforma în meseriaşi de excepţie.

Şcoala ar trebui să fie locul unde copilul să vină cu bucurie, cu dorinţa de a se instrui. Din păcate, din cauza programei stufoase şi a materiei încărcate, elevii români s-au transformat în mici cai de povară, cocoşaţi de genţile încărcate de cărţi şi caiete, în mici roboţei care recită pagini întregi de lecţie.

Nici tinerii nu sunt motivaţi să-şi construiască o carieră în domeniu. În sistemul românesc de învăţământ salariile pentru debutanţi sunt extrem de mici. O provocare este aceea de a-i aduce în sistem pe cei mai buni dintre absolvenţi. Un profesor debutant primeşte în România un salariu echivalent cu un procent între 44,1% şi 47% din PIB, aproape cel mai mic din Europa. În Finlanda, salariul pe care îl primeşte un debutant variază între 85,3% şi 97,7% din PIB.

Trebuie îmbunătăţit statutul meseriei de profesor. Profesorii buni trebuie lăudaţi şi apreciaţi. Această meserie este una foarte importantă, deoarece îi formează pe copiii noştri, viitorul României. O economie competitivă depinde de felul în care sunt formaţi aceştia, adică să îşi dezvolte valori, să fie perseverenţi şi să iubească lucrul în echipă.

Profesorii trebuie sprijiniţi să facă mai mult, iar mediul de afaceri ar trebui să se implice pentru dezvoltarea şcolii. Dascălii cu adevărat pasionaţi trebuie ajutaţi să le ofere copiilor mai mult.

Sistemul de învăţământ trebuie regândit pentru stabilirea capacităţii, a preferinţelor, a aptitudinilor, a performanţelor, dar şi pentru depistarea deficienţelor fiecărui copil şi gruparea lor în funcţie de aceste criterii. Olanda, Germania procedează în acest fel, iar sistemul generează absolvenţi pregătiţi la nivelul maxim pe care fiecare îl poate atinge.

Învăţământul românesc poate fi reformat doar dacă se va adopta o strategie unitară, prin îmbinarea armonioasă a elementelor tradiţionale cu principiile moderne.