Dezbateri parlamentare

Domnul Radu Panait:

"Accesul tinerilor cu CES la învăţământul superior"

Ce vă spune conceptul de egalitate a şanselor? Întreb asta pentru că este un subiect intens discutat, îi vedem pe mulţi militând pentru el şi pe prea puţini încercând să facă realmente ceva în această privinţă.

Când vorbesc despre conceptul de egalitate a şanselor, mă gândesc în primul rând la familiile care au un copil cu CES. Aceste familii duc un război zilnic, care se întinde pe durata a ani de zile. De la alegerea terapeutului potrivit la ajustarea programului în funcţie de orele de terapie, la ajustarea propriei vieţi şi până la lupta cu etichetele puse de societate, fiecare zi se transformă într-un câmp de luptă. Copiii cu CES merită să aibă exact aceleaşi şanse precum copiii fără probleme. Nu copiii cu CES ar trebui să se muleze după societate, ci societatea după ei. Aceşti copii nu trebuie să stea în centre şi şcoli speciale, dacă problemele lor se află la limita dintre "normal" şi special". Aceşti copii merită încurajaţi şi îndrumaţi către şcolile normale, unde, cu ajutorul psihoterapeuţilor şi al cadrelor didactice, pot fi integraţi în sistem. Aceşti copii sunt şi responsabilitatea noastră, a tuturor, nu doar a familiilor din care fac parte.

Zilele trecute, am depus la Parlament Proiectul de lege privind modificarea art. 205 din Legea nr. 1/2011 a Educaţiei Naţionale. Protecţia copiilor şi tinerilor cu CES este reglementată la nivel naţional, iar modificarea propusă vine să deservească scopului vizând educaţia incluzivă, constând într-un proces de identificare, diminuare şi eliminare a barierelor de acces la un sistem integrat de învăţare în şcoală. Ce solicit eu este ca instituţiile de învăţământ superior să acorde cel puţin 5 locuri bugetate, în cadrul cifrei de şcolarizare aprobate anual, absolvenţilor cu diplomă de bacalaureat orientaţi şcolar şi profesional pe sistemul cerinţelor educaţionale speciale - CES. În cazul în care locurile nu se ocupă, universităţile le vor redistribui celorlalţi candidaţi.

Am încredere că nevoia de facilitare a accesului la educaţie va fi şi în asentimentul colegilor mei, iar acest proiect va deveni cât de curând o realitate.

Dragi părinţi, sunt alături de voi! Împreună vom reuşi să facem o lume mai bună şi mai frumoasă pentru copiii dumneavoastră!