Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Nu uitaţi de ziua de duminică! Importanţa unei legi duminicale pentru toate statele membre ale Uniunii Europene"

Din raţiuni de corectitudine politică, Europa refuză să îşi recunoască rădăcinile creştine, crezând marea minciună conform căreia o societate modernă şi liberă trebuie să fie în mod neapărat seculară, ignorând valorile şi principiile fondatoare creştine. Ce se va alege de spiritul Europei? Această criză morală poate avea urmări cruciale, chiar letale, asupra vieţii publice şi culturii europene. România, ca ţară majoritar creştină, este chemată să păstreze vie flacăra credinţei creştine într-o Europă seculară. De aceea, trebuie să susţină orice iniţiativă de reafirmare şi recuperare a spiritului european, dincolo de pretenţiile, uneori, nejustificate ale corectitudinii politice.

În fapt, se cuvine a fi susţinută iniţiativa grupului conservator al Partidului Popular European din Parlamentul Europei privind declararea zilei de duminică - zi de odihnă în toate statele membre ale Uniunii Europene. Se încearcă astfel, recuperarea unei zile cu semnificaţie deosebită, bazată pe autoritatea Bibliei şi a valorilor creştine autentice. Asigurarea duminicii ca zi liberă constituie un pilon important al modelului social european şi parte a moştenirii spirituale europene. Ziua de duminică trebuie să devină în România şi în statele membre ale Uniunii Europene o zi de închinare în cadrul comunităţii eclesiale (a Bisericii), o zi pentru familie şi pentru odihnă.

Dincolo de argumentele religioase, intervin argumente de ordin social. Legislaţia Uniunii Europene prevede ca zi de odihnă pentru copii şi adolescenţi, ziua de duminică, astfel că părinţii trebuie să fie încurajaţi în a petrece timp cu copiii lor, în niciun caz obligaţi să lucreze şi în cea de-a şaptea zi a săptămânii. Mai mult, dacă invocăm autoritatea studiului EUROFOUND asupra întreprinderilor europene, se constată faptul că problemele de sănătate şi absenteismul în instituţiile în care se lucrează sâmbăta şi duminica sunt de 1,3 ori mai mari comparativ cu instituţiile în care nu se lucrează la sfârşit de săptămână.

Se cuvine a fi subliniat faptul că în instituţiile europene şi în agenţiile comunitare nu se lucrează în zilele de duminică de la înfiinţarea lor şi nu se intenţionează nici pentru viitor introducerea obligativităţii muncii, în pofida diversităţii religioase, culturale sau etnice a oficialilor Uniunii Europene. Să nu uităm că Directiva europeană privind timpul de lucru pe teritoriul statelor membre, adoptată în decembrie 2008, prevede expresis verbis timpul de lucru maxim săptămânal 48 de ore, termen stabilit în prima convenţie OIM, motto-ul fiind "a munci pentru a trăi şi nu invers." Codul Muncii din România este în deplin acord cu legislaţia comunitară, instituind programul de lucru săptămânal de 40 de ore. Şi, totuşi, România este nominalizată, alături de Suedia şi Cehia, printre statele cele mai "liberale" din Europa în ceea ce priveşte lipsa totală a restricţiilor de muncă pentru ziua de duminică, după cum precizează publicaţia franceză France Soir.

Pentru a evidenţia importanţa zilei de duminică, în strânsă conexitate cu moştenirea creştină a Europei, permiteţi-mi, stimaţi colegi parlamentari, să invoc, în acest context, art. 139 din constituţia germană, care defineşte ziua de duminică drept zi de "odihnă şi purificare spirituală." În baza acestui articol constituţional, la 1 decembrie 2009, Curtea Constituţională Federală a Germaniei a interzis deschiderea magazinelor din Berlin în cele patru duminici dinaintea Crăciunului, pe motiv că nu se protejează ziua de duminică, aşa cum prevede textul constituţional. Într-o altă ţară membră a Uniunii Europene, Croaţia, tot la 1 ianuarie 2009, a intrat în vigoare o lege prin care se interzice activităţile comerciale în ziua de duminică, cu excepţia magazinelor care vând produse de bază. Grecia şi Danemarca au optat pentru un compromis original în ce priveşte o variantă a legii duminicale, în sensul în care funcţionează o derogare pentru 20 de duminici pe an, cu excepţia magazinelor care au o cifră de afaceri mai mică de 4 milioane de euro pe an şi care pot rămâne deschise chiar şi la final de săptămână. Austria este cea mai strictă la acest capitol: în ziua de duminică interzice orice activitate, chiar şi în perioada sărbătorilor de iarnă, când turismul este într-o deplină expansiune. Dacă depăşim graniţele Europei, poate fi de prisos să amintim aşa numitele "legi albastre" sau "legi duminicale" din statele americane Georgia, Texas, Alabama sau Minnesota, care, prin aceste legi, menţin restricţiile privind comercializarea alcoolului în ziua de duminică.

Recuperarea zilei de duminică în conştiinţa europenilor şi implicit a românilor nu se realizează doar la nivel simbolic, ci concret pentru a spori protejarea sănătăţii lucrătorilor în vederea reconcilierii dintre muncă şi viaţa de familie. Recunoaşterea duminicii ca zi de odihnă în România şi în toate celălalte state membre ale Uniunii Europene nu trebuie înţeleasă ca o interdicţie de exercitare a dreptului la muncă sau ca o anulare necontrolată a serviciilor de ordine publică, într-un haos generalizat, dar nici o confiscare teologică sau doctrinară a zilei de sabat. La o analiză pertinentă, descoperim faptul că protejarea zilei de duminică este o acordare a unui privilegiu, a unei libertăţi celor care nu au de ales, fiind în mod constant obligaţi să lucreze în cea de-a şaptea zi. Odată ce vor avea alternativa de a spune "nu", ei vor alege să transforme ziua de duminică într-o zi dedicată vieţii spirituale şi familiei.

În ultimă instanţă, stimaţi colegi parlamentari, într-o ţară majoritar creştină, cum este România, chemată să fie o voce distinctă a spiritualităţii răsăritene în spaţiul Uniunii Europene, se cuvine recunoaşterea oficială a duminicii ca fiind o zi dedicată vieţii spirituale, familiei şi odihnei.