Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Ca pe vremea lui Nicolae Ceauşescu"

Ce ne-a fost dat să vedem zilele trecute ne arată că, deşi au trecut mai bine de 20 ani, practicile de dinainte de `89, o perioadă în care cultul personalităţii prinsese din ce în ce mai mult contur, nu par atât de îndepărtate. Mulţi dintre noi ne amintim de vizitele lui Nicolae Ceauşescu la diverse obiective din ţară: deplasări anunţate cu mult fast, delegaţii oficiale impresionante, comunităţi amenajate în cel mai mic detaliu, zeci de oameni mobilizaţi pentru a-l primi pe "iubitul conducător" şi, bineînţeles, discursurile elogioase care întregeau imaginea propagandei comuniste.

Astăzi, îl vedem pe primul-ministru Victor Ponta în fruntea unei delegaţii de miniştri, plimbându-se pe dealurile comunei Rediu şi pe cele din raionul Ungheni, în faţa a zeci de jurnalişti şi muncitori aliniaţi pentru a-i primi pe oficialii de la Bucureşti. Cu acest prilej am fost anunţaţi cu fast că s-au deschis oficial lucrările de execuţie la gazoductul Iaşi-Ungheni care va lega România de Republica Moldova. Ce s-a întâmplat, de fapt? Este o întrebare la care primul-ministru nu a dat, până în prezent, un răspuns care să mă convingă că nu au fost inaugurate nişte ţevi goale, apărute de pe-o zi pe alta şi care, peste noapte, "au făcut paşi", împreună cu muncitorii care în urmă cu doar câteva zile lucrau de zor pentru faimosul eveniment.

Întreaga situaţie pare desprinsă dintr-o operă tragicomică, în care tragicul nu este reprezentat neapărat de organizarea unui eveniment ca pe vremea comunistă, ci de faptul că România riscă să mai rateze o şansă de a fi inclusă pe harta mondială a resurselor.

Gazoductul Iaşi-Ungheni ar creşte numărul de proiecte în care este implicată ţara noastră şi, mai mult decât atât, vorbim de gaz românesc care ar contribui la diminuarea importurilor din ţara vecină.

Toate acestea se întâmplă în contextul în care România a mai ratat un proiect, proiectul Nabucco, care a însemnat pierderea unor investiţii de 15 miliarde de euro, ţara noastră rămânând la mâna Gazprom.

Revenind la ceea ce spuneam la început, la mentalitatea de dinainte de `89 încă prezentă, mă întreb dacă nu cumva asta se şi doreşte, să rămânem cu toţii dependenţi de gazul rusesc.

Reamintesc autorităţilor de la Bucureşti că nerealizarea proiectului gazoductului Iaşi-Ungheni ar reprezenta un nou mare eşec pentru România, pierderea de fonduri europene şi ar pune ţara noastră în situaţia neîndeplinirii unei obligaţii asumate ca stat membru al Uniunii Europene, respectiv începerea exportului de gaze în 2013, pentru care, de altfel, în octombrie 2012, a fost declanşată procedura de infringement.