Dezbateri parlamentare

Domnul Mihai Niţă:

"Românii, cobaii reflexului condiţionat"

La 27 februarie, în urmă cu 83 de ani, a murit fiziologul rus Ivan Pavlov, descoperitorul "reflexului condiţionat", experimentat pe câini. Ce rost are să evocăm aici respectivul subiect? Eu cred că merită efortul, nu atât în privinţa autorului necontestat al experimentului, cât în legătură cu utilizarea acestui experiment pe altfel de cobai, pe oameni, nu pe câini. Mai concret, este vorba despre psihologia învăţării, noţiune care este aplicată la şcoală, dar tot mai frecvent în viaţa de fiecare zi.

Experimentele lui Pavlov au vizat în special aparatul digestiv al câinilor şi modul în care funcţionează acesta când este stimulat de altceva decât mâncare. Câinele - cobai nu saliva numai atunci când vedea mâncare, ci şi atunci când suna un clopoţel, dacă, în prealabil, cei doi factori au fost asociaţi.

În timpul experimentelor, cercetătorul a observat că, "atunci când sună clopoţelul, câinele salivează chiar dacă nu primea mâncare, deoarece se aştepta că va primi". Astfel, a obţinut efectul scontat - câinele să saliveze atunci când aude sunând un clopoţel. Practicând un procedeu asemănător, manipulatorii de profesie i-au învăţat pe oameni să adopte noi comportamente, inclusiv paradoxale. Dar oamenii raţionali şi educaţi sănătos pot preveni dobândirea unor comportamente noi, dăunătoare, atunci când cineva încearcă să-i condiţioneze, cu scopul de a-i manevra, conform unor interese oculte.

"Aţi minţit poporul cu televizorul!" - sună cunoscut această paradigmă, lansată nu demult, atunci când, prin intermediul televiziunilor, populaţia României a fost buimăcită îndeajuns, încât să nu mai observe discrepanţa dintre adevăr şi minciună. Mai concret, după modelul Pavlov, oferind publicului frânturi de adevăr asociate cu minciuni, de natură să-i dezorienteze pe cetăţenii-electori. Nici în prezent, factorii influenţi n-au renunţat la acest gen de manipulare, la publicitatea obsesivă, sub toate aspectele posibile, promovată prin mijloacele de informare în masă stimulate ori special înfiinţate.

Deseori, am văzut cetăţeni protestând pro sau contra unor idei, sau a unor legi ale statului despre care n-au nici cea mai vagă informaţie corectă, manifestând vehement doar pentru că li s-a indus necesitatea frondei. Ce mândru ar fi fost acum savantul rus dacă mai trăia, să vadă cum este fructificat în masă experimentul său, la nivelul speciei homo sapiens, obiectiv pe care nu ştim dacă şi-l propusese.

Totuşi, ce-ar fi de făcut în situaţia la care s-a ajuns? Cred că, încă de la vârstă fragedă, este necesar un program de educaţie, prin care să se formeze un grad mai concret de responsabilizare, astfel ca facultatea discernământului să devină mai solidă, să nu mai poată fi destructurată cu atâta uşurinţă de profitorii specializaţi în tehnica manipulării.

România dispune de numeroşi specialişti în psihologie şi sociologie, care şi-ar putea consacra interesul acestei cauze de importanţă naţională. Consider că programul pe care-l propun are un caracter urgent, rezultatele sale fiind necesare înainte ca poporul român, atât de încrezător în valenţele sale reale, să fie transformat, în mod perfid, într-o turmă. Este necesar să ridicăm fruntea către orizonturile creaţiei constructive, specifice naţiei noastre!