Dezbateri parlamentare

Domnul Gabriel Plăiaşu:

"Născut într-un an cu semnificaţie istorică, Ion C. Brătianu a scris istorie"

Născut în data de 2 iunie 1821, Ion C. Brătianu va fi rânduit să făurească un capitol important de istorie, rămânând în conştiinţa generaţiei care-i va urma ca puternică personalitatea politică de numele căreia se leagă modernizarea ţării. S-a născut în anul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, semnul revoluţiei fiind cel care marchează viaţa politică a lui Brătianu, un nume al cărui puternic ecou se va face auzit şi respectat peste veacuri.

Un alt an zbuciumat al istoriei - şi vorbim aici despre Revoluţia din 1848 - îl găseşte pe Brătianu gata să se implice, fiind cunoscut şi recunoscut pentru curajul şi destoinicia cu care a slujit interesele mişcării revoluţionare. După ce oştirea otomană a pătruns în Bucureşti, Brătianu avea să cunoască o lungă perioadă gustul amar al exilului, fiind obligat să trăiască aproape un deceniu departe de ţară. Distanţa de graniţele patriei nu avea să însemne pentru el îndepărtarea de idealuri, resemnarea sau înstrăinarea. De altfel, în 1857, întors în Ţara Românească, Ion C. Brătianu se află printre fruntaşii eterişti.

Ceva mai târziu, în anul 1859, ca membru al Adunării Elective, personalitatea pe care o evocăm astăzi a fost printre artizanii alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Ţării Româneşti, act prin care se realiza un prim şi decisiv pas în făurirea Marii Uniri a românilor care aveau să-şi vadă întreagă ţara, în anul 1918. Susţinător al proceselor de reformă, Ion C. Brătianu trece în rândul adversarilor domnitorului Alexandru Ioan Cuza, odată cu instituirea dictaturii de către acesta.

A continuat să se implice în destinele ţării şi a contribuit la aducerea Principelui Carol I, ca domnitor al României. În 1876, Brătianu a ajuns prim-ministru al României, funcţie pe care a deţinut-o, cu scurte întreruperi, timp de 12 ani. Datorită profilului său de om politic puternic şi autorităţii pe care o câştigase în urma faptelor sale, avea să fie supranumit Vizirul.

Pentru că a fost un om care a ştiut clipă de clipă care este drumul pe care ţara trebuie să-l urmeze, Ion C. Brătianu avea să fie promotor al unui alt moment important, consemnat în paginile de istorie - anul 1881, instituirea regatului. După cei 12 ani de guvernare, a intrat în opoziţie. Trei ani mai târziu, Ion C. Brătianu a încetat din viaţă, lăsând în urmă regrete şi în rândul celor care nu i-au împărtăşit părerile şi viziunea politică.

Mihail Kogălniceanu, adversar politic al celui care păşise în veşnicie, avea să consemneze: "Oamenii zilei, mari sau mici, pot fi ingraţi cu dânsul, istoria însă, istoria nepărtinitoare, ea care purcede prin mintea şi inima naţiunii întregi, va păstra cu litere de aur amintirea celui care şi-a pus numele în fruntea tuturor marilor fapte naţionale şi politice ale renaşterii României." Iar Regele Carol avea să spună: "Am pierdut pe cel mai bun amic ce aveam!"

Ion C. Brătianu a lăsat ţării, pe lângă actele şi faptele sale, aşezate la temelia României moderne, şi o generaţie de oameni politici marcanţi, care vor duce mai departe, cu demnitate, numele Brătianu, un nume care obligă la onoare şi dedicare totală faţă de patrie.

Lucrările istorice care fac referire la perioada pe care Ion C. Brătianu şi-a pus puternica amprentă sau care vorbesc direct despre omul politic admirat, temut şi respectat chiar şi de adversarii săi politici, consemnează, de bună seamă, şi datele drumului politic parcurs de personalitatea de care este şi va fi legat, peste timp, Partidul Naţional Liberal. Aceste date biografice pot fi consultate de toţi cei care vor să ştie mai multe despre una dintre personalităţile importante ale României moderne, om politic marcant, despre care, într-un moment întunecat al istoriei noastre, s-a vorbit doar în şoaptă sau nu s-a vorbit deloc. Mai cu seamă, tânăra generaţie trebuie să-i cunoască pe cei care au contribuit la reformarea ţării, fără să uităm că vorbim, în acest context, despre o epocă în care România, aflată la răscrucea intereselor marilor puteri, îşi căuta drumul.

Dar este şi o datorie faţă de noi înşine şi faţă de înaintaşi, să ne cunoaştem istoria şi să-i preţuim pe cei care au contribuit la construcţia ţării, cu determinare, viziune şi curaj. Portretul lui Ion C. Brătianu, omul a cărui biografie se confundă cu constituirea statului naţional român, nu poate lipsi din galeria personalităţilor istoriei româneşti şi universale, cuvenindu-i-se deplina recunoaştere şi un loc de seamă în conştiinţa naţiunii.