Dezbateri parlamentare

Doamna Maria-Andreea Paul:

"TTIP, o miză mondială majoră ignorată de Guvern şi (aproape) necunoscută de cetăţeni"

Prinşi în iţele politicii noastre dâmboviţene, pierdem adesea din vedere mizele mari, de stringentă actualitate, la nivel european şi mondial, care îşi fac loc cu greu în dezbaterea publică şi politică din România. Aduc, de aceea, în atenţie Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (Transatlantic Trade and Investment Partnership, TTIP), un proiect de tratat internaţional negociat din iulie 2013 între Uniunea Europeană şi SUA, cu potenţial impact major inclusiv asupra României şi a cetăţenilor ei. În mod regretabil, niciun român nu conduce vreunul dintre cele 31 de grupuri de lucru create la nivelul Comisiei Europene pentru negocierea TTIP. Propun cinci măsuri urgente pentru ieşirea României din pasivitate şi racordarea ei la aceste tratative cruciale pentru viitoarea configuraţie transatlantică.

Ce este TTIP, ce îşi propune, care sunt mizele lui pentru părţile implicate, printre care şi România? Obiectivul principal este deschiderea mai puternică a pieţelor pe ambele maluri ale Atlanticului, eliminarea barierelor comerciale, tarifare şi netarifare, şi crearea unei veritabile pieţe unice.

Sintetic, TTIP urmăreşte trei mari obiective:

• facilitarea accesului mai bun al firmelor din UE pe piaţa americană;
• reducerea birocraţiei şi armonizarea legislaţiei comerciale între UE şi SUA;
• stabilirea de noi reglementări pentru exporturi, importuri şi investiţii.

Se consideră că noul acord comercial UE-SUA ar acoperi peste 40% din PIB-ul mondial şi ar aduce economiei UE până la 120 miliarde de euro, pe lângă reducerea semnificativă a costurilor suportate de către întreprinderi. În acelaşi timp, există semnale ferme că siguranţa alimentară şi protecţia datelor cu caracter personal constituie capitole sensibile de negociere pentru partea europeană, care nu trebuie sacrificate pentru comerţul liber.

Bruxellesul şi Washingtonul au stabilit obiectivul ambiţios de încheiere a negocierilor până la finele lui 2015. Deşi termenul (poate prea optimist) se apropie cu paşi repezi şi pe majoritatea domeniilor au existat deja negocieri avansate, constatăm că România absentează complet în tratative şi că lipsesc poziţiile clare pentru definirea interesului economic naţional. Niciun român nu conduce vreunul dintre cele 31 de grupuri de lucru create la Comisia Europeană pentru negocierea TTIP.

România trebuie să iasă din pasivitate şi să-şi dezvolte capacitatea de negociere în cadrul noului tratat comercial. Implicarea proactivă a părţii române impune de urgenţă:

1. realizarea urgentă a unui studiu privind impactul TTIP asupra economiei româneşti;
2. cooperarea directă a Ministerului Economiei cu Ministerul Afacerilor Externe pentru definirea strategiei de participare a României la negocierile UE-SUA;
3. formularea poziţiei României cu privire la noile reglementări privind liberalizarea celor două pieţe ale achiziţiilor publice (cea americană şi cea a Uniunii Europene) pentru companiile europene, respectiv americane. Măsuri pentru deschiderea pieţei româneşti a achiziţiilor publice prin crearea unei practici care să ţină cont de prevederile AAP - Acordul privind achiziţiile publice al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, în armonie cu TTIP;
4. promovarea în cadrul negocierilor a avantajelor comparative şi competitive ale economiei româneşti, aşa cum reies ele din Strategia naţională de export, cu accentul pus pe următoarele grupe de produse: autovehicule şi componente auto, maşini şi echipamente electrice, produse chimice, cereale, gaze petroliere, mobilă şi produse din lemn, aluminiu etc.
5. formularea strategiei pentru atragerea de Investiţii Străine Directe, acestea suferind scăderi substanţiale în ultimii ani. Definirea poziţiei României în problema ISDS (Investor-to-State-Dispute-Settlement/Rezolvarea disputelor Investitor-Stat) din TTIP, având în vedere "istoria" ţării noastre legată de contracte mai mult sau mai puţin avantajoase încheiate cu companii străine (de ex. Bechtel) sau privatizări (Rompetrol, OMV Petrom). La nivelul Parlamentului European există rezerve serioase cu privire la unele capitole ale TTIP, precum ISDS, reglementarea serviciilor publice sau proprietatea intelectuală, în care abordările americane diferă substanţial de cele europene.