Doru-Petrişor Coliu
Doru-Petrişor Coliu

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 martie 2018

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.44/2018
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 martie 2018

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.42 Doru-Petrişor Coliu - declaraţie politică intitulată "Românii de niciunde, dar totuşi români!";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

Domnul Doru-Petrişor Coliu:

"Românii de niciunde, dar totuşi români!"

Prin declaraţia politică de astăzi vreau să aduc în atenţia dumneavoastră problematica legată de comunitatea "volohilor" din Transcarpatia, satul Poroşcovo, Ucraina, o comunitate cu peste 2.000 de români, plină cu familii sărace şi marginalizate atât de autorităţile ucrainene, cât şi de cele româneşti, o comunitate care vorbeşte o limbă română arhaică, cei mai mulţi fiind mulţumiţi să trăiască în condiţii mizere şi fără siguranţa zilei de mâine.

Cu haine rupte, case sărăcăcioase, desculţi, analfabeţi, totuşi ei înregistrează cea mai mare creştere demografică a natalităţii dintre toate comunităţile de români de pe glob şi pentru acest lucru merită să-i încurajăm.

Dacă ei nu au drept de vot şi nu ne pot ajuta să câştigăm într-un scrutin electoral, haideţi, totuşi, să nu-i uităm şi să le fim aproape!

Au nevoie de cărţi în limba română, au nevoie să înveţe să scrie şi să citească, au nevoie să le deschidem o clasă cu predare în limba română cu un cadru didactic plătit din banii statului român, pentru ca şi cei de acolo să se bucure de aceleaşi drepturi ca românii din ţară şi anume, dreptul la educaţie.

Cred că împreună putem să-i ajutăm să ducă o viaţă mai bună, pentru că aceşti copii merită un trai decent şi lipsit de griji, merită să aibă copilărie, nu să crească alţi copii de la o vârstă fragedă şi să ajungă să nu cunoască cine sunt la 80 de ani. Au nevoie de un punct medical, pentru că mulţi, atunci când se îmbolnăvesc, nu au unde merge şi mor acasă de la un tratament necorespunzător.

Ei sunt ai noştri, micuţii aceia nu visează la tablete sau la telefoane, ei visează la jucării, la cărţi, la haine şi la mâncare, iar România le poate acorda asta sub forma ajutoarelor sau aducându-i să-şi vadă ţară.

Consider că este de datoria mea, în calitate de deputat ales în Circumscripţia electorală nr. 43 diaspora, să nu-i las ai nimănui, să-mi pese de fraţii noştri care nu au şansa unui trai decent, care au dreptul să ştie ce înseamnă ţara şi care au dreptul să fie ajutaţi şi susţinuţi, chiar dacă nu au drept de vot.