Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Spânu:

"Bunăstarea românilor care sunt departe de România"

Declaraţiile sforăitoare ale Guvernului României, cu privire la bunăstarea cetăţenilor, sunt contrazise din ce în ce mai des, fie de datele statistice oficiale, fie de diferite alte studii, comandate câteodată chiar de autorităţile române. Astfel, numai în ultima săptămână am aflat că suntem pe primul în Europa la exodul de forţă de muncă, că în primele două luni deficitul comercial practic a explodat şi, nu în ultimul rând, că numărul companiilor care au dat faliment, în 2018, este în creştere.

România are, din nefericire, cel mai mare procent de cetăţeni care muncesc într-un stat european. Media europeană la acest capitol este de 4%, iar ţara noastră înregistrează un procent de 19,7%, potrivit datelor Eurostat, instituţia de statistică a Comisiei Europene. Mai grav este însă că salariile mai mari şi un loc de muncă mai uşor de găsit nu sunt singurele motive pentru această migrare a forţei de muncă în statele europene. Românii care părăsesc ţara o fac mai ales din cauza faptului că instituţiile cu care au de-a face oferă servicii foarte slabe. Totodată, decizia de a emigra este luată şi din cauza faptului că nu există speranţe prea mari în ceea ce priveşte aşteptările economice individuale.

De altfel, potrivit unui sondaj mai vechi, în 2018, numărul românilor care considerau că ţara se îndreaptă într-o direcţie bună a continuat să scadă, de la 19,9% în februarie 2018, la 19,1% în octombrie 2018 şi 18,7% în noiembrie 2018. În acelaşi timp, a crescut încrederea în Uniunea Europeană, 38,6% dintre cei intervievaţi fiind de părere că UE se îndreaptă într-o direcţie bună, un procent în creştere faţă de sondajele anterioare.

În strânsă legătură cu datele Eurostat, avem şi o statistică a falimentelor înregistrate în anul 2018, în România. Astfel, numărul firmelor şi al PFA-urilor care au dat faliment a crescut cu 17,38%, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017. Raportul dintre firmele intrate în insolvenţă şi de cele active este de 2,4%, adică aproape dublu faţă de media din Europa Centrală şi de Est. Motivele principale pentru care companiile dau faliment în România sunt reprezentate, în primul rând, de mult prea desele schimbări legislative care conferă un grad foarte mic de predictibilitate a afacerilor, iar în al doilea rând de birocraţie, România având încă unul dintre cele mai stufoase sisteme birocratice din Uniunea Europeană, ceea ce conduce la o lipsă de competitivitate a mediului de afaceri autohton.

În final, Institutul Naţional de Statistică ne anunţă că deficitul comercial al României a avansat cu 45% în primele două luni, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, la 2,41 miliarde de euro. În lipsa încurajării exporturilor prin stimulente fiscale, în lipsa unei instituţii de promovare măcar a produselor agroalimentare, în scopul accesării pieţelor externe, suntem nevoiţi să importăm mult şi să exportăm puţin. Şi cum principalul nostru partener comercial îl reprezintă spaţiul comunitar, avem nevoie de mulţi euro, ceea ce înseamnă, inevitabil, o depreciere a monedei naţionale.

România pare să se îndrepte spre colaps. Guvernanţii par să nu observe acest lucru. Sau, mai grav, observă, dar n-au niciun fel de plan de redresare. Suntem în multe privinţe pe ultimul loc în Europa, dar suntem primii la declaraţii optimiste, bazate pe o imaginaţie foarte bogată.