Dezbateri parlamentare

Domnul Marin Almăjanu:

"Trăim doar ca să muncim pentru guvernele pdl-iste"

Ultimul guvern Boc a calculat, după formule numai de el ştiute, că speranţa de viaţă a românilor a crescut cu viteza luminii şi acest lucru nu mai are cale de întoarcere: se va merge spre acest trend fericit, pentru multă vreme de acum încolo, şi românii, rămaşi fără griji, vor trăi ca-n poveşti, până la adânci bătrâneţi.

În acest sens, cel mai energic premier al tuturor timpurilor, şi-a propus să-i ţină în priză pe toţi cetăţenii, indiferent de sex, egalizând vârsta de pensionare la 65 de ani atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Zis şi făcut! Când domnul Boc, al său PDL sau domnul preşedinte Băsescu au o ţintă nu mai contează cum ajung să şi-o ochească cât mai repede... Scopul prezidenţial, de fiecare dată arzător, scuză mijloacele sângeroase şi victimele colaterale.

Niciun român nu şi-a dorit să muncească toată viaţa fără oprire sau, eventual, să închidă ochii muncind, dar decidenţii pdl-işti au avut grijă să le schimbe şi de această dată viitorul: toată lumea va munci până la epuizare, deoarece premierul Boc a găsit un argument de neclintit, şi anume acela că deja majoritatea ţărilor europene au egalizat vârsta de pensionare la 65 de ani, deci nici România nu mai are de ales.

Dar lucrurile nu stau chiar aşa: tot în această perioadă, aproape toată Franţa s-a revoltat vehement şi milioane de francezi au protestat prin intrarea în grevă generală, deoarece preşedintele lor îi obligă să muncească doar cu doi ani mai mult, adică de la 60 la 62 de ani. Şi asta, în condiţiile în care speranţa de viaţă a acestora la 65 de ani, este una reală, de aproximativ 23,5 ani, pentru femei, şi de 17, 5 ani, pentru bărbaţi. Mai concret, francezii mai apucă o bucată consistentă din pensie, de circa 25 de ani, în cazul femeilor, şi 20 de ani, în cel al bărbaţilor. Şi Franţa este ţara în care locuitorii ating una dintre cele mai mari speranţe de viaţă la naştere din Europa, respectiv 80,7 ani.

Din calculele optimiste ale premierului Boc, valabile pe hârtiile oficiale ale guvernului său, în comparaţie cu francezii, românii mai trăiesc după pensionare 14,7 ani, bărbaţi, şi 17 ani, femeile. În consecinţă, diferenţa dintre francezi şi români este că primii trăiesc mai mult decât noi cu 8 ani, în cazul femeilor, şi cu 5,3 ani, în cazul bărbaţilor, şi, cu toate acestea, francezii nu sunt de acord pentru nimic în lume să li se crească vârsta de pensionare nici măcar cu doi ani.

Dar cum noi suntem de fiecare dată mai inovatori decât oricare alt popor vestic, guvernul nostru a decis deja ca toţi românii să fie pensionaţi la înaintata vârstă de 65 de ani. Această hotărâre face parte dintr-un mănunchi consistent de tăieri ale veniturilor pensionarilor, stipulate în proaspăt aprobata Lege unitară a pensiilor, concepută în laboratoarele portocalii. În declaraţii, toate acestea au ca unic scop creşterea veniturilor bugetului de asigurări sociale, dar, în realitate, acestea sunt destinate camuflării dezastruoasei colectări de taxe şi impozite, pe care faimoşii guvernanţi pdl-işti nu au fost în stare să o gestioneze responsabil.

Prin acest demers, de condamnare a salariaţilor la muncă eternă, guvernul Boc V nu face, în realitate, decât să-şi acopere eşecurile cu un nou tertip de a strânge bani la bugetul înfometat de contracte fabuloase, parafate pe bani publici. Dar, domnilor păgubiţi, aceşti bani le sunt imperios necesari portocaliilor privilegiaţi pentru următoarele campanii.