Dezbateri parlamentare

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Primele date demografice îngrijorează"

Datele provizorii furnizate de Institutul Naţional de Statistică al României, referitoare la situaţia demografică a României care va rezulta din agregare datelor recensământului efectuat în anul 2011, se prezintă deja într-un barometru important pentru viitoarele politici economice şi sociale pe care guvernele României, oricare ar fi ele, vor trebui să le adopte.

Chiar dacă, inevitabil, există nenumărate critici asupra modului în care au fost colectate datele, asupra corectitudinii acestor informaţii, nu cred că putem face abstracţie de ceea ce ne spun rezultatele.

Evident, datele care şochează la prima vedere sunt cele referitoare la numărul absolut al populaţiei României la momentul 2011, populaţie care a scăzut cu aproximativ 2,6 milioane de cetăţeni, la puţin peste 19 milioane de români.

Este drept că este încă prematur de estimat dacă această pierdere demografică provine din cauza migraţiei populaţiei sau din cauza sporului natural negativ, riscuri despre care specialiştii români au tras semnale de alarmă de mai bine de zece ani, fără ca prea mulţi să îi asculte.

Chiar dacă ani de zile riscurile demografice au fost trecute în plan secund de către clasa politică românească, cred că după ce vom avea o imagine completă asupra evoluţiei demografice a populaţiei din România va trebui să răspundem prompt, prin politici demografice sustenabile, pronataliste şi antimigraţioniste.

Avem deja la îndemână un document extrem de preţios redactat de către Comisia prezidenţială de evaluare a riscurilor demografice, elaborat de cei mai buni specialişti, la iniţiativa Preşedintelui României, Traian Băsescu, document care deocamdată a stat la baza reformei din sistemul public de pensii.

Cred că este momentul să răspundem, prin politici socio-demografice şi economice sustenabile, nu numai la tratarea efectelor, adică la efectele îmbătrânirii populaţiei, fenomen omniprezent în Europa, nu doar în România, ci va trebui să răspundem coerent şi la cauzele acestui fenomen negativ.

Între principalele cauze se află natalitatea din ce în ce mai redusă, ca urmare a modificărilor din structura familiei, a condiţiilor economice şi a valorilor îmbrăţişate de populaţia României în ultimii douăzeci de ani: familii cu un copil sau cel mult doi copii, familii monoparentale sau uniuni consensuale, care nu dau naştere unui copil.

O altă cauză se află în migraţia puternică a populaţiei tinere către statele europene mai dezvoltate, aflate în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit decât în România.

Oricare ar fi cauzele, noi, parlamentarii, trebuie să răspundem cu mare responsabilitate, pentru că structura demografică influenţează în mod vădit dezvoltarea economică viitoare, precum şi sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice.

Cum, când şi cu ce resurse am putea stimula natalitatea, cum, când şi cu ce resurse am putea păstra tinerii în ţară - sunt întrebări ale căror răspunsuri trebuie să vină de la întreaga clasă politică şi de la întreaga societate românească.

Suntem obligaţi să gândim pe termen lung, pentru viitorul României, şi nu doar pentru ziua de mâine.