Dezbateri parlamentare

Doamna Claudia Boghicevici:

"Cum încurajăm productivitatea la locul de muncă prin condiţiile de accesare a fondurilor europene."

Una dintre condiţiile principale pentru accesarea fondurilor europene nerambursabile este crearea de locuri de muncă. Majoritatea programelor cu finanţare europeană prevăd, drept condiţie obligatorie sau criteriu de selecţie cu punctaj mare, angajarea unui anumit număr de persoane, 3, 5, 7 sau mai multe, în condiţiile prevăzute de lege, cu carte de muncă, pentru o perioada de minim 3-5 ani de la încheierea proiectului etc.

Or, în cazul unor proiecte cu finanţare nerambursabilă de 200.000 euro - cum a fost măsura 312 a Programului PNDR pe agricultură sau cum este în prezent schema de ajutor de stat de minimis - să angajezi între 5 şi 7 oameni pentru a folosi cele câteva utilaje sau echipamentele achiziţionate prin proiect (suma nu este atât de mare încât să fie vorba de echipamente de mare complexitate) poate fi un efort prea mare pentru un start-up, un IMM sau orice întreprinzător care are nevoie de fonduri europene pentru a-şi dezvolta activitatea.

Pus în faţa acestei situaţii, beneficiarul va căuta alternative pentru a bifa numărul de locuri de muncă şi pentru a "împuşca" punctajul: fie va angaja oameni formal, fără ca aceştia să presteze vreo activitate pentru firma lui, fie va alege cantitatea în detrimentul calităţii, preferând să angajeze mai multe persoane mai slab pregătite pe salariul minim, în detrimentul angajării unor profesionişti cu pretenţii salariale mai mari.

Programe care ar trebui să stimuleze competitivitatea (cum e cazul POS CCE - Programul operaţional sectorial pentru creşterea competitivităţii economice) ajung să aibă efectul contrar: în loc să încurajeze performanţa la locul de muncă, încurajează crearea de cărţi de muncă fără acoperire în productivitate, stimulează munca prost plătită şi slabă calitativ. Condiţiile de finanţare pentru multe dintre aceste programe, aşa cum sunt acum, nu sunt gândite corect, nu sunt eficiente. Nu ceri crearea de locuri de muncă fără a ţine cont de câţi angajaţi poate susţine beneficiarul sau de câţi angajaţi are nevoie pentru exploatarea investiţiei, nu ceri pregătirea oamenilor neştiind dacă există locuri de muncă pentru ei, nu ceri înfiinţarea de incubatoare de afaceri fără a te asigura că există interes pentru antreprenoriat în regiunea vizată.

Problema ineficienţei este probabil cea mai gravă problemă românească în acest moment şi este o problema structurală, la nivel naţional. Lucrurile se fac "ca să fie făcute", de ochii lumii (ai Comisiei Europene, în cazul nostru). Ne cer să creăm locuri de muncă? Creăm locuri de muncă, facem cum facem numai să dea bine la raport, chiar dacă aceste locuri de muncă nou create sunt artificiale, fără acoperire în muncă, fără a fi justificate de o strategie de dezvoltare naţională, corelată cu o strategie naţională de ocupare.

În iunie 2012, premierul Ponta declara că prioritate la finanţare pe fonduri structurale de coeziune, în perioada 2014-2020 în România, vor avea proiectele care vor crea cele mai multe locuri de muncă. De acord, reducerea şomajului este prioritatea Europei şi a noastră., dar domnul Ponta şi guvernul pe care-l conduce ar face bine să gândească problema în profunzime, pentru că obligând beneficiarii să angajeze peste puterile lor, îi forţează pe aceştia să recurgă la soluţii alternative: să plimbe cărţi de muncă de la o firmă la alta, să dea afară salariaţi pentru a-i angaja peste câteva luni în cadrul proiectului etc.

Ne furăm singuri căciula. Proiectele de succes înseamnă investiţii competitive pe piaţă, care duc la dezvoltarea întreprinderii, creşterea volumului de activitate şi a necesarului de forţă de muncă, deci, automat, la noi angajări pentru a susţine activitatea sporită. Acesta este parcursul natural într-o economie sănătoasă, nicidecum parcursul dictat de grilele de evaluare.

Ne lipseşte o viziune pe termen lung care săpermită astăzi crearea bazei pentru creşterea de mâine şi pentru atingerea unui echilibru structural. Trebuie rezolvate, în primul rând, problemele sistemice, altfel absorbţia banilor europeni nu va avea un impact semnificativ chiar dacă toţi indicatorii sunt atinşi (pe hârtie).

Nu este suficient să inventăm ministere şi structuri, să schimbăm oameni şi organigrame, să mutăm atribuţii de la o autoritate de management la alta sau să plimbăm proiecte de la un organism responsabil la altul. Nu este suficient să schimbăm fraze din pix pentru a da altă interpretare ghidurilor sau să reinventăm criterii şi condiţionalităţi. Acestea sunt şi ele necesare într-o anumită măsură, pentru a îmbunătăţi performanţa în managementul fondurilor, dar dacă nu intervenim la bază, asupra problemelor mari, structurale, fiasco-ul accesării fondurilor europene va continua în România şi după 2014.

Guvernul, prin diferitele comitete, are rolul de a identifica acele domenii de intervenţie care pot genera în mod susţinut creştere economică şi de a prioritiza investiţiile la nivel sectorial şi regional, astfel încât următoarele programe operaţionale să fie create în conformitate cu priorităţile reale de dezvoltare ale României.

Astăzi, când vorbim de rezultatele slabe în materie de absorbţie a fondurilor europene, nu mai putea invoca lipsa de experienţă. Avem deja ani 7 ani în spate ca beneficiari ai fondurilor structurale şi de coeziune, ani în care dacă nu am performat potrivit aşteptărilor, cel puţin am avut lecţii de învăţat, am simţit efectele pe pielea noastră şi mă încăpăţânez să cred că vom şti să folosim această experienţă în beneficiul nostru.

Pentru a avea rezultate mai bune în următoarea perspectivă financiară, avem nevoie de stabilirea unor ţinte de dezvoltare reale pentru perioada 2014-2020 şi de integrarea obiectivelor de politici publice finanţabile din fonduri europene cu cele finanţate la nivel naţional. Anul 2013 este ultima şansă pentru a gândi o astfel de strategie şi mizez pe responsabilitatea şi buna-credinţă a celor care alcătuiesc politicile şi trasează planurile de acţiune, că nu se vor rezuma la traducerea şi "adaptarea" documentelor şi strategiilor elaborate de Comisie, ci că vor elabora programe de dezvoltare specific României, după ce vor fi studiat nevoile de dezvoltare reale ale ţării.