Dezbateri parlamentare

Domnul Daniel Florea:

Românii se întreabă, zilnic, când va ieşi ţara din criză şi, astfel, când vor putea să-şi reordoneze viaţa şi să-şi crească copiii fără teama că nu au ce le pune pe masă sau nu au cu ce le cumpără cele necesare şcolii.

Şcoală care, oricum, nu este printre primele zece priorităţi ale Guvernului, că doar educaţia este un moft, nu o necesitate - aşa că metoda cea mai bună de a distruge educaţia este vacanţa cât mai lungă şi cursurile online ale elevilor, fără tablete şi fără acces la internet.

În acest timp, monstruoasa coaliţie de la guvernare le taie veniturile, măreşte numărul şomerilor, falimentează ramuri întregi ale economiei naţionale, impune restricţii aberante pe care nu face efortul să le explice, nici măcar în aparenţă, şi, mai ales, amendează cetăţenii care încearcă să-şi exprime nemulţumirile, frustrările, neajunsurile.

Motivele sunt evidente.

Incompetenţa incredibilă a celor numiţi în funcţii, pe care îi recomandă orice altceva decât performanţa profesională şi intelectuală; lupta pentru putere din interiorul fiecărui partid, deoarece atât PNL, cât şi USR PLUS vor avea alegeri în această toamnă, iar funcţiile sunt mult mai puţine decât numărul pretendenţilor; lupta pentru a ieşi în evidenţă, dusă în nume personal, de fiecare ocupant al fiecărei funcţii, ceea ce conduce la un zumzet asurzitor, dar nu de la aplauze pentru lucrurile bine făcute, ci de la efortul de numărare a like-urilor de pe Facebook; lupta fiecărui mic politruc cu reprezentanţii altui partid din monstruoasa coaliţie, din cadrul aceleiaşi instituţii, deoarece, dacă le sabotează activitatea, atunci va avea pe cine să dea vina dacă este întrebat de ce el nu face nimic; fuga de răspundere şi de asumare a oricărei decizii, pentru că, din păcate, este mai important să nu faci, ca să nu poţi fi întrebat cum ai făcut, decât să faci şi să trebuiască să explici de ce nu ai făcut altfel, aşa cum ar fi trebuit să faci dacă îl întrebai pe cel ce te-a recomandat ca să fi numit în funcţia respectivă; lipsa oricărei strategii coerente de gestionare a problemelor ţării, pentru că preocuparea principală a partiduleţelor aflate la guvernare a fost ca politrucii lor să ocupe posturi călduţe la stat, pentru ca, pe semnătură acestora, şefii lor să poată influenţa deciziile în privinţa firmelor private care i-au susţinut să ajungă sinecurişti; lipsa oricărei forme de colaborare interinstituţională, vizibilă la orice nivel, ceea ce conduce la o comunicare lentă, dezlânată şi lipsită de orice legătură cu realitatea, întrucât, evident, nu îi spui ce faci şefului ierarhic din administraţie, atâta vreme cât şeful de la partid nu ţi-a dat voie să o faci, deoarece a trebuit să-l întrebe şi el pe şeful lui, şi, ştim cu toţii, deciziile la partid se iau numai după o temeinică analiză şi o atentă chibzuinţă; lipsa totală de echilibru în abordarea oricărei dispute politice şi încercarea de a induce ura viscerală în locul oricărui argument.

Şi, în această perioadă, oamenii mor în spitale, dacă nu cumva sunt scoşi de acolo cu forţa, la ceas de seară, datele pandemiei sunt falsificate, deciziile de carantinare se iau pe cifre nereale, pe baza unor proceduri schimbate des, arbitrar şi netransparent, de un consilier onorific fără drept de semnătură, dar cu drept de acces, nelegal, la datele cu caracter personal ale pacienţilor.

Vestea năucitoare este că nimeni nu este de vină, deoarece, aplicând toate cele de mai sus, nu există persoane vinovate, de vină este sistemul.

Sistem din care fac parte toţi neaveniţii, dar pe care nu şi-l asumă niciunul.

Iar, de suferit, suferă românii, care, umiliţi şi obidiţi, încă îi plătesc regeşte pe aceşti lacomi, îngâmfaţi, autosuficienţi cu buzunare largi, gura mare şi creier mic.