Dezbateri parlamentare

Domnul Marian Ghiveciu:

"Corupţia în România"

A existat chiar şi în perioada dură a comunismului ceauşist şi a fost practicată, la scară de contrabandă, de către instituţiile statului, iar la scară de "mită", de către funcţionarul public şi ofertantul de serviciu.

Mita se dădea pe acea vreme îndeosebi pentru procurarea de alimente, medicamente, posturi mai bine remunerate, avantaje în sfera serviciilor etc. La nivelul cel mai înalt, contrabanda era politică de stat şi aparţinea unui grup redus de persoane din jurul dictatorului, bine controlate de organele de securitate, care îşi aveau partea lor din întreg caşcavalul.

Începând cu 1990, prin dispariţia multor instituţii ale statului şi profitându-se de haosul creat de acţiunea revoluţionară, corupţia s-a instalat foarte repede, la început haotic şi apoi din ce în ce mai bine organizată.

Primele acţiuni mafiote s-au manifestat chiar la scurtă vreme după evenimentele din decembrie 1989 şi au constat în deturnarea a peste 80% din ajutoarele venite din străinătate. Acestea nu au fost dirijate către populaţie, spitale, cămine etc., ci au luat drumul unor canale de comercializare a lor, unele chiar pe pieţe din Est, umplând rapid buzunarele unor beneficiari ai revoluţiei.

A doua etapă a dezvoltării corupţiei a fost determinată de Legea fondului funciar nr.18/1991, legea retrocedării terenurilor, pământurilor către proprietarii lor. Legea în sine a fost plină de imperfecţiuni care au permis următoarele:

Împroprietărirea cu suprafeţe mari a miniştrilor, secretarilor de stat şi consilierilor care nu aveau nici un drept în acest sens. Actul acesta cunoscut bine de către opinia publică, nu a suferit reparaţii nici până în ziua de astăzi, de acest flagel fiind atinşi mulţi lideri ai actualei puteri. Este deci de aşteptat ca actuala putere să nu opereze nici o corecţie, atât timp cât există.

Jefuirea unilaterală a patrimoniului fostelor CAP-uri, îndeosebi de către lideri ai organizaţiilor comunale (primari, şefi de CAP-uri, şefi ai judeţelor, foşti secretari, foşti directori ai direcţiilor agricole). Foarte puţine au fost cazurile în care patrimoniul fostelor CAP-uri a fost parţial împărţit membrilor lor. Reparaţii în acest domeniu, de asemenea imposibil de realizat. Concomitent cu acest act, peste 30.000 de specialişti activi în fostele CAP-uri au fost disponibilizaţi pe motivul restructurării, ei deţin, însă, după părerea mea, o importantă sursă de informaţie despre fenomenul corupţiei în mediul rural. De teamă, specialiştii vorbesc foarte greu. În multe situaţii, deşi primarii recunosc neregulile înfăptuite prin Legea fondului funciar nr.18/1991, îşi declară neputinţa rezolvării cazurilor, invocând dimensiunile considerabile ale caracatiţei.

Închei aici cu aceste fapte de corupţie din mediul rural, urmând a relata alte fapte de corupţie în următoarea declaraţie politică.