Marius Cristinel Dugulescu
Marius Cristinel Dugulescu

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 septembrie 2011

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.98/2011
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 septembrie 2011

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.45 Marius Cristinel Dugulescu - declaraţie politică privind "Riscurile şi oportunităţile reglementării activităţii de lobby în România";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

 

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Riscurile şi oportunităţile reglementării activităţii de lobby în România"

Activitatea de lobby se defineşte ca fiind aceea de comunicare, promovare a unui interes legitim şi legal al unei persoane juridice, al unei organizaţii neguvernamentale cu scopul declarat şi bine determinat de influenţare a deciziei publice, în procesul legislativ şi de reglementare.

În aparenţă, nevoia legiferării activităţii de lobby în România este irecuzabilă, dar trebuie să admitem faptul că acest concept este profund alterat de o diversitate de practici nelegitime, care concurează cu forme de corupţie instituţionalizate; de aceea, trebuie să privim cu prudenţă şi înţelepciune modelul de reglementare a unei astfel de legi în mediul economic şi social românesc.

Riscul major al reglementării activităţii de lobby în România, în acest moment, este în strânsă conexitate cu lipsa de maturitate şi cu deficienţele structurale existente în dialogul pertinent cu autorităţile publice, astfel încât o potenţială lege a activităţii de lobby ar putea fi interpretată ca o sursă potenţială de corupţie, şi nu ca o activitate de reprezentare a unor interese ab initio legitime.

Legiferarea lobby-ului se poate produce doar după consultări constante şi substanţiale cu organizaţiile nonguvernamentale specializate în domeniu, cu firmele de consultanţă, cu reprezentanţii marilor companii, pentru a impune un cadru legislativ adecvat şi bine consolidat acestei probleme sociale.

Activitatea de lobby trebuie să se diferenţieze de traficul de influenţă, de presiunea ilegitimă a diverselor grupuri de interese economice sau politice, şi mai ales trebuie profund profesionalizată, fiind practicată de experţi în drept, finanţe, marketing, care pot formula argumente solide în favoarea unei decizii de interes public.

În România, conotaţia negativă a industriei de lobby/advocacy derivă din eludarea oricăror principii etice de către unele grupuri de interese, care îşi descalifică din start promovarea acelui obiectiv care contravine interesului public, binelui comun. Activitatea de lobby lipsită de aplicaţii etice eşuează lamentabil în zone obscure ale corupţiei sau traficului de influenţă în domeniul achiziţiilor publice, energiei, sectorului companiilor de stat, sau în domeniul regimurilor concurenţiale.

Activitatea de lobby/advocacy reprezintă un punct forte în orice democraţie consolidată care a reglementat în mod adecvat dialogul instituţional dintre autorităţile publice, dintre firma de lobby şi decident. Dar în actualul context românesc, distincţia clară şi bine determinată dintre corupţie, trafic de influenţă, promovarea nelegitimă a intereselor particulare ca fiind interese publice, trebuie articulată şi reglementată cu maximă prudenţă şi profesionalism pentru a nu crea o lege în contratimp şi mai ales în contra interesului public, prin interpretările eronate impuse textului legal neşlefuit.