Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"2011 a fost un an bun. 2012 trebuie să fie şi mai bun"

2011 a fost un an în care România a făcut progrese vizibile în toate domeniile. Am continuat pe drumul reformelor economice, sociale şi politice. De altfel, la sfârşitul anului, eforturile noastre au început să se vadă.

Aşa cum probabil Institutul Naţional de Statistică va confirma, ţintele economice pe 2011 nu numai că vor fi atinse, dar vor fi şi depăşite. Asta înseamnă o creştere economică de 2%, un deficit bugetar mai mic de 4,4% şi cea mai mică inflaţie de după 1989. Poate că aceste lucruri nu se simt încă în buzunarele românilor, dar, în orice caz, prăbuşirea nivelului de trai a fost stopată. E un moment de la care lucrurile nu pot decât să meargă spre mai bine. Ceea ce, până la urmă, ne dorim cu toţii.

În planul reformării statului, 2011 a adus reforma sistemului de sănătate, o nouă lege a educaţiei, un nou Cod al muncii şi reforma sistemului asistenţei sociale. În ultimii doi ani s-au făcut mai multe reforme decât în zece ani precedenţi, iar acest lucru s-a datorat voinţei politice a actualei majorităţi de guvernare.

Ce trebuie să înţeleagă românii este faptul că suntem pe un trend pozitiv, că atât Parlamentul, Executivul, cât şi aparatul administrativ au început să funcţioneze mai bine. Reformele pe care le-am promovat au contribuit decisiv la eficientizarea activităţii statului. Într-un fel, ca parlamentar, simt că 2011 e un an de realizări.

Mai sunt însă lucruri pe care trebuie să le rezolvăm. Reforma statului nu este nici pe departe completă. Cred că 2012 trebuie să stea sub semnul procesului de revizuire a Constituţiei. Pe de o parte, avem imperativul votului din 23 noiembrie 2009, când românii au spus clar şi răspicat că vor maximum 300 de parlamentari şi un Parlament unicameral. Pe de altă parte, România trebuie să ia în serios acordul de guvernanţă fiscală semnat la ultimul summit de la Bruxelles, prin care deficitul structural va fi limitat la 0,5% din PIB. Nu cred că nu putem să luăm în calcul postura României ca ţară a Uniunii Europene.

Dacă tot suntem la acest capitol, cred că ar trebui să lămurim o dată pentru totdeauna şi problema reorganizării administrativ-teritoriale. Putem profita astfel de dezbaterea publică pe revizuirea Constituţiei, dar şi de nevoia de potenţare a procesului de absorbţie a fondurilor europene. Dacă luăm exemplul Poloniei, vom vedea că organizarea pe regiuni i-a ajutat enorm în procesul de absorbţie a banilor comunitari. Or, în condiţiile în care România intră în clubul ţărilor responsabile din punct de vedere fiscal şi trebuie să limiteze deficitul, atragerea fondurilor europene este singura variantă a unei creşteri economice sustenabile în următorii ani. Dacă în următorii 2-3 ani în România intră 30 de miliarde de euro, cu siguranţă acoperim deficitul creat de criza datoriilor suverane din vestul Europei.

Pentru 2012 îmi mai doresc foarte mult un lucru: o analiză serioasă asupra efectelor pe care le-ar putea avea reducerea CAS-ului. Cu siguranţă ar apărea noi locuri de muncă, dar trebuie văzut în ce măsură această decizie ar afecta bugetul de stat. Că veni vorba de locuri de muncă, cele peste 30 de miliarde de lei orientate către investiţii în infrastructură trebuie să genereze aproape 100 000 de job-uri.

Nu în ultimul rând, aş vrea să abordez şi subiectul creşterii salariilor bugetarilor şi a indexării pensiilor. Chiar dacă în acest moment am pornit cu un buget în care aceste cheltuieli nu sunt marcate ca atare, cred şi sper că în aprilie vom putea să repunem pe tapet aceste teme. Până la urmă, creşterea economică trebuie să se regăsească şi în buzunarele cetăţenilor.

2012 trebuie să fie un an mai bun decât 2011. Trebuie să fie anul în care România iese cu adevărat din criză. În condiţiile în care Zona euro se află sub asediu, o creştere economică în 2012 ar confirma faptul că am făcut ceea ce trebuia, că am procedat corect pentru România.