Dezbateri parlamentare

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Promovarea produselor româneşti ca brand de ţară"

De-a lungul timpului am tot încercat să ne promovăm ţara prin diverse modalităţi, de la programe turistice - precum "Litoralul pentru toţi" sau "O săptămână la munte" - până la Frunze, în loc să ne concentrăm eforturile în a face posibilă şi plăcută aducerea/şederea turiştilor în România. Şi mă refer aici, în primul rând, la crearea unei infrastructuri moderne la standarde europene, care să facă atractiv orice proiect turistic. Din păcate, acest deziderat, după cum bine ştiţi, a devenit o himeră în România, unde durata construirii şi costul unui kilometru de autostradă depăşesc orice estimare.

Mă gândesc la o alternativă viabilă pentru promovarea ţării, care să poată readuce România la nivelul de cunoaştere şi recunoaştere pe care îl avea cândva. Am susţinut, în timpul campaniei pentru parlamentare şi susţin în continuare, în calitate de parlamentar, că promovarea produselor autohtone trebuie să fie o prioritate pentru România.

Propun să ne facem remarcaţi în Europa prin produsele tradiţionale, branduri care ne fac mândri că suntem români. Ştim deja că ministrul agriculturii, dl Daniel Constantin, este animat de dorinţa de a determina cetăţenii să consume cu preponderenţă produse autohtone. Acesta este un moment prielnic pentru susţinerea reală şi continuă a agriculturii româneşti de către statul român. Astfel, se impun măsuri menite să confere politicii agricole româneşti dimensiunea de coerenţă necesară pentru realizarea echilibrului între ţinta performanţei şi modernizării şi asistarea punctuală a celor care astăzi practică o agricultură de subzistenţă. Deşi avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură şi alte 3 milioane de hectare nelucrate, importăm aproape 50% din alimentele pe care le cumpărăm din hipermarketuri sau din pieţe şi acest aspect trebuie să constituie un argument pentru realizarea de acţiuni concrete şi coerente pentru salvarea gospodăriei ţărăneşti. Dacă impunem o "normă de venit" - şi mă refer la impozitarea micilor producători -, să asigurăm şi o piaţă de desfacere pentru produsele agricole româneşti.

În aceste condiţii, nu trebuie să ne mire faptul că produsele autohtone îşi fac loc cu greu pe rafturile marilor magazine, fiind înlocuite cu cele din import, mai ales că producătorul român trebuie să asigure şi calitatea cerută de standardele europene. Poate acesta este şi motivul pentru care, dintre toate produsele alimentare româneşti, magiunul de Topoloveni este singurul produs care a trecut graniţele naţionale către spaţiul european.

Dacă ţuica românească, cârnaţii de Pleşcoi, mierea de salcâm, vinurile de Murfatlar, salamul de Sibiu, apa minerală, dulceaţa de trandafiri sau de rubarbă nu corespund, încă, exigenţelor pieţei europene, atunci poate ar trebui să nu uităm că la Dacia Mioveni se fabrică în continuare maşini româneşti, automobilul Dacia fiind o marcă de referinţă pentru România.

Iar când vine vorba despre cel mai vechi şi cunoscut brand din ţara noastră, nu putem să nu vorbim de Gerovital, sau de ie, bluza românească care poate deveni cu uşurinţă un brand de ţară recunoscut pe tot mapamondul.

Specialiştii în materie sunt, până la urmă, cei recomandaţi să identifice căile cele mai potrivite de promovare a României, însă nu pot să nu remarc că, din păcate, până la data prezentei nu a fost găsită "formula magică".

Poate nu ar fi greşit să ne inspirăm şi de la alte ţări din Europa care sunt recunoscute după o anumită imagine, sunet, culoare, miros specific, oraş, produs sau brand care şi-a pus deja amprenta pe numele acestora. Aşa de exemplu, când spui Austria te gândeşti la muzică, la Opera din Viena; când spui Germania, spui bere, veselie, Oktoberfest; când spui Rusia vezi Kremlinul şi Piaţa Roşie; spui Ungaria vezi gulaş şi doboş, spui Franţa şi în faţa ochilor îţi apare Parisul cu Moulin Rouge şi cartierul latin şi aşa mai departe. Sunt imagini şi simţuri care se activează imediat ce rosteşti numele uneia dintre aceste ţări.

Care ar putea fi brandul definitoriu pentru România? Nu ştiu. Ştiu însă că există potenţial. Regiuni ca Maramureşul sau Bucovina pot fi promovate cu totul, cu tot ce înseamnă tradiţii, obiceiuri, sărbători, dansuri, costume, preparate culinare, peisaje, sunt locuri şi lucruri moştenite din timpuri imemoriale, care ne fac mîndri că suntem români. Să le folosim!