Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Avram:

"Revizionismul teritorial - izvor de creştere a tensiunilor între statele lumii"

Zilele trecute mi-a atras atenţia o ştire difuzată pe burtiera emisiunilor de ştiri al câtorva posturi de televiziune, potrivit căreia, între SUA şi Ungaria au apărut tensiuni diplomatice şi m-am întrebat cam despre ce anume poate fi vorba!? La începutul anilor ’80 - ’90, o astfel de ştire ar fi stârnit râsul, pentru că, este bine cunoscut ajutorul acordat de americani polonezilor şi ungurilor care manifestau, la acele timpuri, o apropiere evidentă de statele democratice occidentale. Această ştire a fost însoţită de o alta, care ne informa că Rusia pregăteşte o reacţie dură la politica de sancţiuni economice a Uniunii Europene.

Ce legătură ar putea avea cele două ştiri, plasate în spaţiul public, tocmai înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014!? Care ar fi motivele unor tensiuni diplomatice între Ungaria şi Statele Unite ale Americii, tocmai în momentul în care Rusia pregăteşte un răspuns ferm la sancţiunile economice pe care Uniunea Europeană le are, încă, în vedere, este foarte greu de conturat un răspuns.

Foarte mulţi dintre noi ştim că iniţiatorul acestor sancţiuni economice este statul american, prin administraţia Obama, ca răspuns la situaţia din estul Ucrainei, acolo de unde Rusia nu îşi retrage trupele şi nici tehnica militară. Ce treabă ar avea Ungaria faţă de sancţiunile economice impuse împotriva Rusiei, ca să ajungă să critice Uniunea Europeană cu orice prilej, pe acest sensibil subiect, este la fel de greu de răspuns, chiar riscant, am putea spune.

Eu, totuşi, aş încerca un răspuns, mai mult o ipoteză, un eventual scenariu european legat de subiectul care preocupă diplomaţia occidentală şi cea românească, în egală măsură: acela legat de modificarea frontierelor statelor europene, sub simpla motivaţie a dreptului la autonomie teritorială, a minorităţilor din anumite zone ale Europei, chiar dacă, recentul eşec din Scoţia, ar fi trebuit să liniştească spiritele revanşarde şi revizioniste.

Dar este cunoscut faptul că extremismul, în general, face "casă bună" cu intoleranţa între comunităţi, cu comportamentul duşmănos, cu dispreţul între naţiuni, cu atitudinile revanşarde, manifestate preponderent de minorităţile naţionale din anumite regiuni europene. Cum s-au născut aceste tensiuni, de cine au fost alimentate şi care au fost considerentele care au stat la baza acestor tensiuni, dacă nu cele legate de pretenţiile exagerate ale minorităţii maghiare din România? Un eventual eşec al acţiunilor minorităţii ruse din estul Ucrainei ar fi un precedent în estul Europei, precedent ce ar zădărnici sau ar descuraja definitiv pretenţiile minorităţii maghiare din Transilvania, iar dacă luăm în considerare o astfel de ipoteză, atunci înţelegem prietenia, tot mai vizibilă, a Rusiei faţă de Ungaria.

Iată de ce, contextul european în care debutează campania prezidenţială din noiembrie, este foarte important şi trebuie tratat cu toată atenţia de autorităţile române. Cunoscând proverbul românesc, potrivit căruia "nu iese fum, dacă nu se face foc...", va trebui să acordăm întreaga noastră atenţie inviolabilităţii frontierelor noastre, atât la vest, cât şi la est.

Aşadar, nu trebuie să lăsăm "focul" să se înteţească, pentru că riscăm să ne înecăm cu "fumul" revizionist, susţinut de una din marile superputeri ale lumii.