Dezbateri parlamentare

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea doresc să vă reţin atenţia cu privire la cel mai important subiect din aceste zile, şi anume victoria partidelor pro-europene din Republica Moldova.

Aşa cum s-a aflat deja, alegerile din Republica Moldova desfăşurate duminică, au dat o nouă majoritate pro-europeană. Acest lucru este o veste nemaipomenită, dacă ne gândim că sondajele de opinie şi previziunile analiştilor lăsau în urmă o situaţie îngrijorătoare, în care partidele pro-europene nu ar fi reuşit să obţină un minim de 51 de mandate pentru formarea unei largi coaliţii de centru-dreapta.

Victoria din Republica Moldova este cu atât mai surprinzătoare şi plină de semnificaţii cu cât, în urma conflictului din Ucraina, mulţi dintre românii de peste Prut aproape că îşi pierduseră speranţa că UE şi România mai pot influenţa, prin garanţii ferme de securitate şi economice, suveranitatea ţării şi drumul său european. În fond, ceea ce s-a întâmplat duminică la Chişinău este aproape un miracol, având în vedere starea economică de peste Prut şi sumele uriaşe pe care Moscova le-a direcţionat în ultimele luni pentru a susţine o propagandă teribilă legată de apropierea ţării de Federaţia Rusă, afilierea la noua Uniune Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, precum şi pentru denunţarea Acordului de Asociere cu UE.

Românii de peste Prut au putut vedea totuşi, în ultimele luni, câteva evoluţii care au contat semnificativ în ecuaţia votului şi în încrederea faţă de singura opţiune geostrategică a Moldovei: continuarea reformelor şi a eforturilor pentru a începe cu adevărat procesul de integrare europeană. Astfel, implicarea violentă a Federaţiei Ruse în conflictul din Ucraina, votul Parlamentului European pentru Acordul de Asociere la UE, ridicarea regimului de vize, şi nu în ultimul rând, rezultatul votului din România din 16 noiembrie, toate acestea au influenţat masiv alegerile din Republica Moldova.

În următoarele săptămâni, PLDM, PDM şi PL, care numără în total 55 de mandate, faţă de 46 ale forţelor pro-ruse, vor fi în faţa unui nou test de maturitate politică: formarea unui guvern, asumarea unui program de guvernare şi implementarea unor reforme urgente şi structurale pentru Republica Moldova. Nu va fi un lucru uşor, dacă luăm în considerare anunţatul referendum susţinut pentru 2015 de partidele cu viziuni pro-ruse, plebiscit care ar urma să decidă, într-o formă instituţională, parcursul Moldovei: continuarea Acordului de Asociere cu UE (calea pro-europeană) sau aderarea Republicii la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan (calea pro-rusă).

Nu puţini au fost cei care au văzut în votul de duminică o aliniere şi o solidarizare clară a majorităţii populaţiei Republicii Moldova cu direcţia pe care România a luat-o pe 16 noiembrie. "Efectul Iohannis" a fost puternic şi a făcut exact diferenţa care determină formarea unei coaliţii pro-europene, care asigură încă 4 ani, cel puţin, de stabilitate şi de voinţă politică pentru teritoriul din stânga Prutului. Vizita lui Klaus Iohannis, de vinerea trecută, a fost percepută de electorat şi de liderii europeni ca un gest curajos, de a asuma un sprijin, nu doar declarativ. Este pentru prima dată când un preşedinte ales face prima vizită la Chişinău şi acordă garanţii de integritate teritorială pentru Republica Moldova.

Votul de duminică mută cu încă un pas graniţa UE pe Nistru. Este practic un start comun al României şi al Republicii Moldova pentru dezvoltarea democraţiei, a statului de drept şi a reformelor economice, chiar dacă, aflate în situaţii total diferite, cele două state au început să-şi transfere din capacităţile de influenţă la nivel de societate. Înaintea clasei politice, majorităţile din stânga şi din dreapta Prutului au decis practic pentru mulţi ani de acum înainte.

Din păcate, România nu a avut până acum lideri sinceri în relaţia cu Republica Moldova. Mai ales în momente electorale s-au exacerbat sentimente şi opţiuni, fără a se ţine cont de efectul de bumerang pe care îl pot avea acestea. S-a văzut în 2009 ce efecte devastatoare pot avea, mai ales când liderii nu îşi asumă acţiuni coerente şi transformă discursul pentru românii de peste Prut în propagandă electorală. Exact aşa s-a comportat şi Victor Ponta în ultimele luni, făcând pomeni electorale Guvernului Leancă, dar fără a susţine coerent un proiect pentru o coaliţie largă sau pentru un scenariu al alegerilor din 30 noiembrie. De fapt, după ce a pierdut alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie, Ponta nu a mai găsit interesant acest subiect.

O altă veste bună a acestor alegeri este că PCRM, partidul care stă la Chişinău sub efigia stalinistului Vladimir Voronin, a pierdut aproape 50% din electorat. Mai mult, PCRM a cedat către socialişti teme şi procente, care îi fac, deocamdată, lipsiţi de perspective pentru a reveni pe primul loc în preferinţele electoratului. Totodată, diferenţa de un mandat între PLDM şi PSRM arată că cel mai important partid pro-european din Republica Moldova trebuie să înceapă, aşa cum am spus într-o intervenţie de acum câteva zile, un amplu proces de construcţie a unui singur mare partid de dreapta, după modelul noului PNL din România. Este singura şansă de a asigura şi a conserva încrederea şi stabilitatea proiectului pro-european peste Prut.

Se cuvine să remarcăm faptul că tinerii au avut un aport important în victoria forţelor pro-europene. Ei au preluat modelul românesc şi, prin diverse mijloace audio, video, online, au creat o tendinţă puternică în electorat. Mai mult, după 25 de ani de independenţă a statului moldovean, perspectivele sunt foarte bune, noua generaţie gândeşte pro-european, călătoreşte, studiază sau munceşte în afara graniţelor, iau ce este bun din modelul românesc de după 1989 şi transformă pas cu pas Republica Moldova într-un stat funcţional, democratic. Ei pregătesc astfel Moldova pentru momentul în care între cele două state nu va mai exista vreo graniţă.