Dezbateri parlamentare

Domnul Petru-Sorin Marica:

"Este momentul să punem capăt abuzurilor din justiţie!"

Multă vreme am crezut că sintagma "stat paralel" este doar o simplă figură de stil, utilizată pentru a creşte intensitatea confruntărilor politice din mass-media. Dar am fost obligat să realizez că lucrurile nu stau aşa.

Situaţia s-a arătat în toată gravitatea ei, în momentul în care Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI a făcut cunoscut opiniei publice faptul că, la finalul anului trecut, erau în vigoare 65 de protocoale încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi instituţii ale statului, toate strict secrete.

Iar pe lista celor 52 de instituţii semnatare ale unor astfel de înţelegeri ascunse se află cele trei care formează şi susţin puterea judecătorească în România: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară.

În repetate rânduri s-au făcut auzite afirmaţii în spaţiul public, potrivit cărora desecretizarea acestor protocoale ar putea scoate la iveală chiar şi existenţa mai multor cazuri de abuz.

Iniţial, baza legală pe care s-a construit toată această reţea de înţelegeri strict secrete a fost Hotărârea CSAT nr. 17 din 2005, prin care corupţia a fost declarată ca vulnerabilitate la securitatea naţională.

Însă, după 12 ani de luptă împotriva corupţiei, am ajuns - aici. Avem în faţă o ţesătură extinsă de înţelegeri instituţionale făcute în spatele cadrului legal cunoscut, cu efecte care au dus uneori dincolo de limitele lui. Şi vedem cum această mult lăudată campanie împotriva corupţiei s-a transformat în cu totul altceva. Sistemul creat într-un plan paralel cu legea a ajuns să intervină în politică şi în economie. Oamenii politici se tem să mai reformeze ceva. Oamenii de afaceri se tem să mai întreprindă ceva. Primarii au ajuns să se teamă să mai semneze vreun act. Multe proiecte de dezvoltare durabilă pentru comunităţile locale au fost amânate sau blocate. Teama s-a instaurat peste tot şi nu este teama de anchetă, ci este teama de posibile abuzuri ale organelor de anchetă, teama de interceptări ilegale, teama de procurori care falsifică probe, de jurnalişti care mint şi manipulează în numele unor interese obscure.

În aceste condiţii, ce s-a ales de statul de drept şi de independenţa justiţiei, laitmotivul majorităţii protestelor de stradă din ultimii doi ani? Protestatarii, care au monopolizat Piaţa Victoriei, strigând sistematic "Jos...!", ar trebui să realizeze singuri că imaginea idealizată pe care o au despre justiţia din România acoperă o realitate sumbră şi primejdioasă. Pentru că nu este normal ca unul din trei români să fie supravegheat. Este aberant ca cetăţeanul obişnuit să fie ţintă şi duşman pentru statul român. Este periculos faptul că delaţiunea a ajuns să ţină loc de dovezi, iar denunţul poate fi prefaţa unei condamnări. Pentru toate acestea, nu există altă soluţie decât să punem capăt abuzurilor din justiţie.

De aceea, am simţit că a venit momentul unui altfel de miting de protest care să transmită acest mesaj - România este un stat suveran şi dorim ca ea să fie, în acelaşi timp, şi o democraţie autentică. Merităm să trăim în siguranţă, având garanţia că drepturile şi libertăţile noastre sunt protejate. Avem nevoie de unitate ca naţiune. România nu are nevoie de ură şi dezbinare. Doar aşa vom putea construi împreună un viitor mai bun.