Dezbateri parlamentare

Doamna Nicoleta-Matilda Goleac:

"Suntem cu toţii fraţi!"

Întreaga lume sărbătoreşte în fiecare an, la data de 8 mai, Ziua mondială a Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii. Ziua a fost stabilită în anul 1859 de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, iar data a fost aleasă în cinstea elveţianului Henry Dunant, părintele acestei mişcări umanitare.

Crucea Roşie a luat fiinţă după una dintre cele mai sângeroase bătălii, Bătălia de la Solferino. În urma confruntării, numărul morţilor şi al răniţilor de pe câmpul de luptă a fost de peste 40.000. Henry Dunant, mişcat de atâta suferinţă, a adunat oameni din satul învecinat şi împreună cu ei, timp de trei zile, a îngrijit răniţii. Vorbele lui - "Siamo tutti fratelli" (Suntem cu toţii fraţi) - au deschis inimile voluntarilor, italieni, francezi şi austrieci, care au îngrijit deopotrivă inamici şi compatrioţi.

Întors în Elveţia, Henry Dunant a scris şi a publicat cartea "O amintire de la Solferino". Cartea propunea două idei care s-au dovedit de o importanţă crucială: înfiinţarea, în fiecare ţară, a unei societăţi de ajutorare a răniţilor pe timp de război, alcătuită din voluntari, şi promovarea unui acord internaţional care să protejeze soldaţii răniţi pe câmpul de luptă şi pe aceia care îi îngrijesc, oferindu-le, astfel, un statut neutru.

Urmare a acestei cărţi, un an mai târziu, doisprezece şefi de stat au semnat prima Convenţie de la Geneva. Tot atunci a fost adoptată şi emblema unei cruci roşii pe fundal alb, inversul steagului Elveţiei - cruce albă pe fond roşu, cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniţii şi, astfel, de a asigura protecţia acestora pe câmpul de luptă.

În anul 1901, Henry Dunant a devenit cel dintâi laureat al premiului Nobel pentru Pace.

Ca urmare a importanţei pe care o are într-o lume ca a noastră, măcinată de conflicte, misiunea sa umanitară continuă şi în prezent.

Activitatea Mişcării Internaţionale a Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii se ghidează după şapte principii fundamentale: umanitate, imparţialitate, neutralitate, independenţă, voluntariat, unitate şi universalitate.

Având în vedere validitatea acestor principii, mi-aş dori ca şi noi, parlamentarii, să le putem aplica în viaţa noastră politică, pentru a ne putea spune unii altora din toată inima: suntem fraţi!

Numai astfel vom fi cu adevărat împliniţi, iar rezultatele muncii noastre sunt sigură că vor fi mult mai însemnate şi mai apreciate la nivelul întregii societăţi. De aceea, cred că "lupta" politică nu trebuie să fie decât o luptă a ideilor, iar acestea trebuie să fie îndreptate întotdeauna spre binele şi bunăstarea poporului român, ai cărui reprezentanţi suntem.

Fie ca, prin acţiunile noastre, să prevenim şi să alinăm suferinţele sub toate formele, să protejăm sănătatea şi viaţa, să promovăm respectul faţă de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţă socială sau politică.

Să nu uităm că avem acelaşi Creator şi, prin urmare, suntem fraţi!