Dezbateri parlamentare

Domnul Radu Tudor Ciornei:

"Sfidarea românilor, sfidarea României!"

În declaraţia mea politică de astăzi, în consonanţă cu înteţirea paradoxală a acestui fenomen, în ciuda multiplelor alegeri de anul acesta, voi vorbi despre modul sfruntat, nesimţit de-a dreptul, prin care oamenii puterii sfidează nu doar minima morală, decenţa, bunul-simţ şi legile.

Definiţia din dicţionar a acestui verb este, vă reamintesc, a înfrunta pe cineva cu dispreţ, cu ostentaţie; a desfide.

Ce altceva decât ostentaţie şi dispreţ se poate citi din gestul coroborat al guvernanţilor şi al preşedinţiei, de a cheltui 7 milioane de euro, din bani publici, pentru renovarea faraonică a ceea ce va fi locuinţa de protocol a turistului de la Cotroceni?

După 10 ani de chiul, lux, nepăsare cronică şi nesimţire crasă, va primi un ultim cadou, precum naşul de la fini, din partea coaliţiei al cărei artizan este şi sub care România a devenit tot mai săracă şi resemnată?

Ce altceva decât dispreţ faţă de orice discuţie politică prealabilă este decizia de a permite, din nou, în an electoral, primarilor traseişti să îşi schimbe iar partidul, consfinţind interşanjabilitatea membrilor PNL şi PSD, ce nu au doctrine, ci doar negocieri pentru posturi cu sinecuri grase, pentru rude, cumetri şi amante?

Ce altceva decât dispreţ imperial, de patron de covrigărie ciocoizat, poate fi faptul că Marcel Ciolacu ignoră în mod repetat solicitarea legală de a se prezenta la întâlnirea cu senatorii, la ora prim-ministrului?

În judeţul din care vin, la fel ca peste tot, se anunţă cu fast semnări de proiecte, nu darea obiectivelor în folosinţă, se taie panglici pe dosare de mediu şi studii de fezabilitate ale unor obiective pentru care se cer şi se aprobă, cu neruşinare, preţuri aberante.

Aşa e, bunăoară, proiectul centurii ocolitoare a oraşului Gura Humorului, ce va fi mai scumpă de câteva ori decât segmente de autostradă ce sparg munţii.

Cum de rezistă aceşti ciocoi, de peste 30 de ani? Prin ridicarea idiocraţiei la rang de virtute, prin legiuni întregi de oameni prost pregătiţi, dar înrolaţi politic, care, la momentul oportun, din primării, ministere, şcoli sau alte instituţii hrănite din banii jupuiţi din suprataxarea micilor antreprenori, îşi recompensează binefăcătorii cu voturi, contracte de lucrări făcute prost şi trecute cu vederea. Într-un cuvânt, ticăloşia îngropării oricărei forme de promovare meritocratică e răsplătită, prin perpetuarea ei, de către pătura de idiocraţi vicleni, mufaţi la funcţii.

Din păcate, singurul mod de a-i sfida noi, oamenii cinstiţi, pe aceşti cleptocraţi încremeniţi în rele şi minciună, este votul pentru forţele care pot schimba cu adevărat România, nu pentru vuvuzelele şi darabanele goale, aducătoare de ură pseudopatriotică.

Doamne, luminează-i pe români!