Dezbateri parlamentare

Doamna Raisa Enachi:

"Criza sarcinilor precoce în România, voci pentru acţiune"

Într-o Europă aflată într-o continuă schimbare socială, România ocupă un ruşinos loc întâi la numărul de mame minore. Această realitate cutremurătoare ar trebui să zguduie întreaga societate românească. Faptul că sute de minore ajung mame înaintea vârstei majoratului, înainte de a fi pregătite suficient pentru această responsabilitate imensă, ar trebui să fie considerat o gravă criză socială, care necesită atenţia noastră de urgenţă şi măsuri concrete.

Sărăcia şi lipsa educaţiei sunt motivele care explică de ce suntem pe primul loc în Europa la capitolul mame-copii cu copii. De-a lungul ultimelor două decenii, ignorarea importanţei educaţiei, precum şi a dezvoltării serviciilor sociale a condus la această situaţie alarmantă.

Potrivit statisticilor, există între 2.000 şi 3.000 de localităţi în care nu există angajaţi asistenţi sociali profesionişti, ceea ce conduce la probleme sociale pentru un număr mare de copii proveniţi din familii vulnerabile. Aceste cifre reflectă amploarea problemei şi necesită schimbări profunde în sistemul protecţiei sociale pentru a oferi o şansă tinerelor mame şi copiilor lor.

În faţa acestei realităţi tulburătoare trebuie să acţionăm cu responsabilitate. A devenit imperativ să modificăm din temelii politica şi programele existente. Este clar că abordările anterioare nu au fost eficiente în prevenirea sarcinilor nedorite la adolescenţi şi în protejarea tinerilor din România.

Guvernul trebuie să îşi asume realocarea mai multor resurse financiare şi umane pentru a dezvolta programe de educaţie, care să ofere informaţii corecte şi relevante despre contracepţie, sănătatea reproducerii şi relaţiile sănătoase. Este importantă alocarea din PIB a unor sume de bani pentru conştientizare şi prevenire, dar şi mai importantă ar fi alocarea cu cap a sumelor pentru protecţia socială. În altă ordine de idei, angajările care s-au făcut la stat în ultimii ani, aşa cum se ştie, s-au făcut la fiecare schimbare de guvern, pe nişte funcţii cu salarii imense, cu responsabilităţi puţine şi fără pregătire în domeniile respective. Nu mai bine realocaţi angajaţii de la stat să se ocupe într-adevăr de problemele reale ale românilor din comunităţile defavorizate?

Ce a făcut guvernul în domeniul accesului la serviciile medicale şi la consilierea de specialitate pentru tineri, în special pentru cei din comunităţile defavorizate? Unde se asigură asistenţă medicală adecvată şi unde se oferă sprijinul psihologic pentru reducerea riscurilor începerii vieţii sexuale timpurii a tinerilor din ţara noastră?

Poate că s-au scris programe pe hârtie, am tradus şi votat regulamente şi directive europene, dar, în realitate, cifrele care ne plasează pe primul loc în Uniunea Europeană la mame minore sau trafic de persoane ne fac de ruşine.

O altă problemă majoră, care trebuie abordată, este sărăcia şi lipsa accesului la resurse şi oportunităţi pentru tineri. Unde sunt politicile şi programele care să sprijine familiile defavorizate şi să ofere tinerilor şanse egale de educaţie, angajare şi dezvoltare personală? Vine campania electorală în curând, poate atunci vom vedea.

Am adoptat, în acest mandat de parlamentar, legislaţie care să transpună politici care să protejeze drepturile femeilor şi să combată discriminarea şi violenţa, dar proiectele-pilot privind brăţările electronice nu funcţionează aşa cu ar trebui, iar rezultatele le vedem aproape în fiecare zi în mass-media, când sunt prezentate ştiri despre violenţa şi crimele care au loc în familiile românilor!

În concluzie, este timpul ca noi toţi să acţionăm hotărât în privinţa acestei probleme grave a educaţiei tinerilor din ţara noastră. Vorbim despre drepturile şi bunăstarea viitoarelor generaţii, dar ce face concret guvernul, în privinţa reducerii abandonului şcolar, a lipsei de educaţie din familie, a muncii cu ziua pentru a-şi asigura o masă în familiile numeroase, a reducerii consumului de droguri în şcolile româneşti, pentru ca minorii români să nu mai fie o ruşine.