Dezbateri parlamentare

Doamna Camelia Gavrilă:

"Dezvoltarea urbană şi arhitectura modernă, în raport cu zonele verzi, cu parcurile municipale"

"Dacă planifici oraşele pentru maşini şi trafic, vei obţine maşini şi trafic. Dacă le planifici pentru oameni şi locuri, vei obţine oameni şi locuri." (Fred Kent)

Restrângerea spaţiilor verzi amenajate sub formă de parcuri, grădini publice sau scuaruri accentuează în ultima perioadă şi mai mult anumite riscuri ecologice specifice mediului urban, dar prezintă şi un grav impact negativ imediat asupra stării de sănătate a populaţiei din România.

Subiectul declaraţiei mele politice se referă la situaţia categoric deficitară a României privind suprafaţa medie a spaţiului verde pe cap de locuitor, dar şi importanţa realizării unui echilibru între dezvoltarea urbanistică firească, între provocările unor oraşe moderne, pe de o parte, şi respectarea, asumarea conceptului de infrastructură verde, pe de altă parte. Ţinând cont că norma Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este de 50 mp/locuitor pentru spaţiul verde, iar standardele Uniunii Europene se referă la 26 mp/locuitor, Comisia Europeană a tras unele semnale de alarmă în legătură cu oraşele poluate din România care nu îndeplinesc acest criteriu, în legătură cu lipsa unor politici de ecologizare a acestora, a unei legislaţii clare pentru şantierele de construcţii, dar şi în privinţa gropilor de gunoi, a măsurilor conexe legate de salubritatea aglomeraţiilor urbane.

Acordul de la Paris privind schimbările climatice, cât şi politicile şi strategiile promovate de Uniunea Europeană acordă o importanţă deosebită creşterii suprafeţei zonelor verzi din oraşe, pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, a consumului de energie, dar şi pentru dezvoltarea de noi tehnologii ecologice. Institutul Naţional de Statistică arată cu îngrijorare faptul că doar cinci dintre municipiile reşedinţă de judeţ îndeplinesc cerinţa de 26 de metri pătraţi de spaţiu verde pentru fiecare locuitor, iar Iaşiul nu se află printre acestea.

Indiferent de regiune, de mediul în care trăim, urban sau rural, toţi suntem atraşi de frumuseţea naturii, suntem preocupaţi de aspectele şi de riscurile ecologice ale secolului, căci este imposibil să fim indiferenţi la beneficiile importante oferite de spaţiile verzi, atât cele de ordin ecologic, prin moderarea climatului urban, eliminarea efectului de seră, de beneficiile sociale şi creşterea incluziunii sociale, a interacţiunii şi contactului social informal şi, în ultimă instanţă, la fel de importante sunt şi implicaţiile şi beneficiile economice, prin crearea unei imagini favorabile a centrelor urbane, element de atractivitate pentru investiţii.

Evident, faţă de aspectele prezentate mai sus, o provocare legată de dezvoltarea durabilă este aceea de a face oraşul să respire şi să nu consume mai mult decât are nevoie. Prezenţa plantelor şi a spaţiilor verzi reprezintă un element vital pentru metabolismul oraşului. În ultimii ani, în Iaşi, asistăm la o adevărată ofensivă a investiţiilor şi a dezvoltării imobiliare, fără a se ţine cont de zona verde, efect resimţit datorită creşterii populaţiei în mediul urban, datorită dezvoltării economice şi a prezenţei programelor de finanţare europeană pentru îmbunătăţirea infrastructurii rutiere. În acelaşi sens, nu trebuie să tolerăm faptul că, în oraşele noastre, întâlnim de multe ori numeroase zone intravilane neamenajate corespunzător, transformate de cele mai multe ori în depozit pentru gunoaie, locuri insalubre, sursa de infecţii, dar şi peisaj deprimant, inestetic al unui oraş gestionat deficitar.

În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ţină evidenţa spaţiilor verzi de pe teritoriul unităţilor administrative, prin înfiinţarea Registrelor locale ale spaţiilor verzi. În Iaşi, în anul 2015, au fost desemnate de administraţia locală firme care să realizeze un astfel de document şi care să clarifice suprafeţele ocupate cu spaţii verzi de pe raza oraşului.

În prezent, situaţia oraşului Iaşi prezintă suficiente contraste, dincolo de frumuseţea şi dezvoltarea oraşului, în special în zonele centrale. Semnalăm totuşi cu îngrijorare anumite aspecte care se cer corectate şi abordate urgent:

• Spaţiile publice majore din categoria parcuri, grădini nu deservesc totalitatea populaţiei; există în continuare cetăţeni care locuiesc la o distanţă de peste 30 de minute, mers pe jos, de un parc sau de o grădină - cartierele Galata, Moara de Vânt etc.;
• Existenţa unor resurse de teren de mici dimensiuni, insuficient valorificate, care ar putea fi amenajate ca piaţete, scuaruri sau chiar minigrădini publice, în cartierele Cantemir, Mircea cel Bătrân sau Dacia;
• Inserţia treptată de locuri de joacă pentru copii în zona interioară a locuinţelor colective, a dezvoltărilor imobiliare suficient de agresive şi implicit profitabile, prezente, de altfel, în majoritatea marilor oraşe;
• Lipsa până în prezent a unui registru al spaţiilor verzi, aşa cum prevede legea;
• Incoerenţa decizională la nivelul Instituţiei Arhitectului Şef Iaşi cu privire la integrarea spaţiilor verzi în strategiile şi planul de dezvoltare urbanistică pe termen mediu şi lung.

Având în vedere prevederile legislative ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 pentru realizarea standardelor referitoare la suprafaţa spaţiilor verzi urbane, în conformitate cu normele Uniunii Europene, pentru judeţul Iaşi, pentru municipiul Iaşi, dar şi pentru celelalte localităţi urbane ale judeţului sugerăm unele demersuri şi acţiuni insistente:

• stoparea diminuării şi degradării spaţiilor verzi intraurbane şi periurbane;
• conservarea suprafeţelor verzi existente;
• reabilitarea zonelor verzi degradate, intraurbane şi periurbane;
• eliminarea construcţiilor ilegale şi redarea terenurilor pe care se află acestea, sistemului spaţiilor verzi;
• realizarea de noi spaţii verzi în interiorul localităţilor urbane;
• amenajarea parcurilor cu alei, locuri de joacă şi mobilier urban specific;
• extinderea perdelelor de protecţie în zonele industrializate.

Pentru corectarea disfuncţiilor pe care le-am subliniat şi în această declaraţie politică, există preocupări la nivel guvernamental. De altfel, Partidul Social Democrat a propus prin Programul de guvernare o serie de măsuri care să îmbunătăţească situaţia actuală: "Planul integrat de dezvoltare economică urbană va cuprinde un set de măsuri privind reducerea emisiilor de noxe: plantarea de arbori în imediata vecinătate a marilor aglomerări urbane, în vederea construirii sau reabilitării centurilor verzi, care ajută la filtrarea aerului din mediul urban şi resemnificarea spaţiilor urbane prin încurajarea dezvoltării spaţiilor verzi."

Şi totuşi fenomenele persistă, iar politicile de mediu au nevoie de mai mult dinamism, de monitorizare şi identificare de soluţii şi finanţări adecvate, fie bugetare, la nivel naţional, fie prin oportunităţi conferite de proiectele europene.

În concluzie, în calitate de parlamentar ieşean, revin la tema importantă a abordării ecologice raţionale în orice demers de dezvoltare urbană, revin la problemele de mediu semnalate pentru zona noastră şi absolut necesare într-o construcţie responsabilă a strategiilor şi acţiunilor integrate în conceptul de dezvoltare durabilă şi pentru judeţul Iaşi.

Declaraţia politică semnalează anumite probleme care se regăsesc în diferite proporţii atât la nivelul Municipiului Iaşi, cât şi în toate marile oraşe din România, în contextul dezvoltării urbanistice accentuate, al creşterii numărului de locuitori, al seducţiei pentru tehnologii, confort, câştig economic sau modernitate arhitecturală. Evident, voi pleda mereu pentru dezvoltarea oraşului şi pentru modernizarea acestuia în spiritul accentelor urbane de secol XXI, dar nu trebuie să acceptăm sub nicio formă reducerea sau degradarea spaţiilor verzi, a mediului înconjurător, folosirea improprie de cetăţeni a acestor spaţii, poluarea accentuată a aerului, deci depărtarea treptată de valorile unui mediu natural sănătos pentru oameni, pentru copii, pentru dezvoltarea durabilă a oraşelor.