Dezbateri parlamentare

Domnul Silviu Nicu Macovei:

"Avem acum responsabilitatea salvării subvenţiilor agricole de la Uniunea Europeană, pentru agricultorii români!"

Importanţa pe care o are agricultura în economia românească este de netăgăduit, media contribuţiei la PIB fiind de peste 5%. Dar poate nu aceasta este cifra cea mai importantă, ci faptul că în ţara noastră peste 30% din populaţie lucrează în agricultură şi activităţi conexe, acest sector fiind practic cel mai mare angajator, lucru care nu se întâmplă în niciun alt stat din UE.

Totodată, din date oficiale, ştim că în mediul rural din ţara noastră este cel mai mare grad de risc de excluziune socială şi sărăcie sub limita de subzistenţă din Uniunea Europeană. De aceea, politica agricolă comună, PAC, a statelor membre ale UE, este de maximă importanţă pentru ţara noastră.

Să ne amintim faptul că PAC a schimbat din temelii Europa. S-a creat Uniunea Vamală şi un sistem unitar de preţuri. Politicile agricole comune au făcut din Europa cel mai mare exportator mondial de produse agroalimentare. Totodată, s-a redus decalajul între preţurile mondiale şi cele europene la alimente. Europa asigură în prezent alimente pentru 500 de milioane de consumatori şi 44 milioane de joburi în domeniu. În UE sunt funcţionale peste 3,4 milioane de ferme, care gestionează 7,7 milioane hectare de teren.

Încă de la intrarea ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, România a acuzat nivelul redus al subvenţiilor pentru fermierii şi agricultorii români. Deşi sumele sunt importante, chiar vitale pentru acest domeniu, nivelul net al acestor ajutoare europene este încă destul de mic pentru a asigura o competitivitate reală între ţările din Vestul Europei şi ţările intrate în ultimul deceniu. Nivelul mediu al subvenţiilor comunitare este în România undeva în jur de 170 euro/hectar, în timp ce în ţările vestice este între 350-400 euro/hectar. De aceea, există o nemulţumire întemeiată a agricultorilor români faţă de nivelul acestor subvenţii, aceştia considerând că, deşi ţara noastră are un potenţial agricol enorm, el nu poate fi valorificat competitiv în condiţiile subvenţionării dezechilibrate între ţările membre.

Noul proiect al PAC are în vedere, cel puţin în primele variante, o echilibrare a discrepanţelor între ţările membre în ceea ce priveşte susţinerea financiară a agriculturii. De asemenea, se doreşte o simplificare a PAC, tocmai pentru eficientizarea sistemelor de finanţare şi creşterea productivităţii şi calităţii produselor agricole.

Din păcate, ieşirea Marii Britanii din blocul comunitar a produs o diminuare consistentă a bugetului UE, aspect care va afecta cu siguranţă din 2019 şi sumele alocate pentru Politica Agricolă Comună. Se vorbeşte acum la Bruxelles chiar de luarea în calcul a diminuării subvenţiilor pentru agricultură. Consider că o astfel de perspectivă este dăunătoare pentru tot sectorul agricol şi alimentar din UE, fiindcă preţurile alimentelor ar putea exploda în următorii ani. Însă efectele pentru agricultura românească ar fi extrem de dure fiindcă vor fi lovite atât marile exploataţii agricole, cât şi cele de subzistenţă.

În faţa unei perspective atât de întunecate pentru agricultură, există, totuşi, aspecte pozitive. În primul rând, discuţiile s-au redeschis pe noul plan al PAC şi sunt departe de a se încheia. De aceea, România poate să participe activ la negocierea PAC pe 2020-2027, cu atât mai mult cu cât, începând din ianuarie 2019, ţara noastră va deţine preşedinţia UE. Pe lângă sarcina foarte grea de a încheia Brexit-ul, România va avea posibilitatea de a influenţa pozitiv noua politică agricolă comunitară, în spiritul echităţii finanţării domeniului agricol în toate ţările membre.

Responsabilitatea Guvernului României în această privinţă este colosală, iar abilitatea de negociere şi influenţă în UE va pecetlui pe foarte mulţi ani destinul agriculturii româneşti!