Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Mang:

"Un an de la declanşarea războiului din Ucraina"

Săptămâna aceasta se împlineşte un an de la începutul războiului din Ucraina, prilej pentru a reflecta asupra situaţiei în care ne aflăm.

Din nefericire, agresiunea militară a Rusiei asupra statului ucrainean a însemnat până acum sute de mii de morţi şi răniţi, de ambele părţi, şi câteva milioane de refugiaţi ucraineni. O adevărată criză umanitară! Iar fiecare zi care trece, fără a se ajunge la pace, sporeşte numărul victimelor războiului, sporeşte numărul celor care îşi pierd familia, locuinţa, agoniseala de o viaţă. Fiecare oră care trece sporeşte numărul de morţi. Tocmai de aceea, din punctul meu de vedere, războiul trebuie să înceteze acum!

Continuarea şi escaladarea conflictului nu va duce la nimic bun pentru nimeni! Din contră, mai multe arme vor însemna mai multă vărsare de sânge, vor însemna mai multe pierderi de vieţi omeneşti, iar noi tocmai acest lucru trebuie să îl evităm! Trebuie să evităm ca războiul să se extindă şi să se prelungească, iar răul să devină o banalitate cotidiană. Interesul nostru, al tuturor, este să punem capăt cât mai repede conflictului armat. Avem nevoie de pace pentru ca viaţa să revină la normalitate. Iar pentru pace este nevoie urgentă ca părţile aflate în conflict şi aliaţii lor să se aşeze la masa tratativelor şi să găsească soluţia potrivită pentru a asigura pacea şi stabilitatea pe termen lung.

Sprijinul României pentru cauza Ucrainei şi solidaritatea românilor cu poporul ucrainean nu trebuie să ne facă să nu vedem şi problemele vechi din relaţia noastră. Din păcate, în actualul context de război, aceste probleme nu doar că nu şi-au găsit soluţiile dorite, dar s-au şi acutizat.

Mă refer, în primul rând, la situaţia minorităţii româneşti din Ucraina. Până acum, din partea autorităţilor ucrainene am avut parte doar de discursuri, pentru că în realitate, condiţia românilor de acolo nu s-a îmbunătăţit cu nimic. Conducerea de la Kiev trebuie să iasă din logica corozivă a naţionalismului şi să arate respectul cuvenit minorităţii româneşti care trăieşte pe teritoriul ucrainean, la fel cum trebuie să înceteze şi persecutarea clerului ortodox. Sunt lucruri elementare pe care trebuie să le cerem răspicat părţii ucrainene. Nu putem închide ochii asupra nedreptăţilor şi abuzurilor săvârşite asupra fraţilor noştri. Niciun război nu ne poate opri să avem grijă de cei care, dintr-o întâmplare a istoriei, au fost rupţi de Patria mamă.

Nu în ultimul rând, mă refer la problemele legate de teritorialitate, mai exact la canalul Bîstroe. Autorităţile şi miniştrii noştri au datoria să intervină şi să se manifeste, fără echivoc, astfel încât acţiunea lor, inclusiv în forurile europene şi internaţionale, să transmită un mesaj clar: Ucraina încalcă acorduri şi tratate internaţionale, astfel că trebuie să renunţe la dragarea canalului! România a fost alături de Ucraina, va fi în continuare, însă acţiunea acesteia excede înţelegerile internaţionale şi afectează grav biosfera Deltei Dunării şi interesele României. O astfel de activitate nu poate fi justificată nici măcar de circumstanţele extraordinare ale războiului cu Rusia!