Dezbateri parlamentare

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Emil Boc, un premier care încurajează neconstituţionalitatea şi nerespectarea regulamentelor"

Ieri, în plenul Camerei Deputaţilor am avut impresia - şi cred că nu am fost singurul - că m-am teleportat în timp. Undeva prin primăvară. Pentru că discursul primului ministru Emil Boc a fost unul tras la indigo faţă de cel susţinut anterior în Cameră, cu o ocazie similară. Şi au mai fost şi altele, pe la diferite posturi de radio şi televiziune pe parcursul verii.

Ca de obicei, nu a lipsit atacul la adresa Cabinetului Tăriceanu II, deşi în repetate rânduri atât fostul premier, cât şi fostul ministru de finanţe au demontat cu cifre şi date concrete toate afirmaţiile privind deficitul bugetar, cheltuielile nejustificate etc. După care a urmat expozeul aşa-ziselor măsuri luate de actualul guvern: menţinerea cotei unice de 16%, programul "prima casă", programul "rabla", neimpozitarea firmelor care angajează şomeri, eliminarea pensiilor speciale, eliminarea pensiilor de lux ş.a.m.d. Absolut nimic nou, nicio soluţie nouă cu adevărat viabilă. Am asistat la un discurs politico-electoral 100%.

Şi tot la capitolul "oldies", dar nu "goldies", am constatat că

premierul continuă să promoveze o politică de incitare la nerespectarea Constituţiei. Când premierul Emil Boc afirmă "ne-am jucat mandatul pentru menţinerea cotei unice şi a TVA, dar opoziţia a

contestat legea pensiilor la Curtea Constituţională şi am fost nevoiţi să creştem TVA" (şi a afirmat-o de vreo 20 de ori în ultimele trei luni), el nu face altceva decât să incite la nerespectarea Legii fundamentale. Ce propune prin această exprimare premierul Emil Boc? Nimic altceva decât ca în România să funcţioneze legi cu elemente de neconstituţionalitate. Asta ne propune un prim-ministru al unui stat membru al Uniunii Europene, un prim-ministru care în paralel este şi cadru universitar care predă drept constituţional!

Ţinând cont că premierul Emil Boc încurajează intrarea în vigoare a legilor cu conţinut neconstituţional, nu mă mai miră deloc ce se întâmplă în Camera Deputaţilor, unde încălcarea regulamentului, frauda la vot au devenit ceva uzual pentru PDL şi reprezentanţii acestui partid în conducerea Camerei.

Mă aşteptam, dacă tot se afla în Camera Deputaţilor, şi chiar am asistat la unele discuţii tensionate de dinainte de intrarea în ordinea de zi, ca premierul Emil Boc să facă o referire la ceea ce este acum scandalul monstru al zilei: măsluirea votului final la proiectul de lege privind sistemul unic de pensii. Dacă nu în calitate de prim-ministru, măcar în calitate de preşedinte de partid. Mai ales în situaţia în care s-a cerut oficial, de la microfonul Camerei, demisia din funcţie a preşedintei Roberta Anastase, vicepreşedinte al partidului condus de Emil Boc.

Stau şi mă întreb, ce s-ar fi întâmplat dacă în perioada februarie 2001 - mai 2004, în parlament, majoritatea de atunci ar fi făcut la un vot final o fraudă similară. Stau şi mă întreb cum ar fi reacţionat deputatul PD, Emil Boc, liderul de facto al opoziţiei de atunci. Cred că ar fi făcut un scandal vecin cu moartea. Dar dacă între discursul premierului Emil Boc din primăvară şi cel de ieri nu a existat nicio diferenţă, între omul politic Emil Boc din perioada 2001-2004 şi omul politic Emil Boc de acum este o distanţă de sute de ani lumină. În sens negative, evident.

Cred că fostul deputat şi actualul premier Emil Boc este destul de familiarizat cu plenul Camerei Deputaţilor şi ştie cu precizie, cel puţin din imaginile prezentate de televiziuni, că în imagini nu apăreau nici măcar 100 de deputaţi la votul final pe legea pensiilor.

Poate că după ce Traian Băsescu îi va spune "Emile, eşti cel mai bun!", viitorul fost premier şi viitorul fost preşedinte al PD, va rupe tăcerea şi ne va spune câţi deputaţi au fost în noaptea de 15 septembrie în Cameră.