Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Rădulescu:

Moţiunea depusă de colegii din PP-DD şi PDL nu este altceva decât exerciţiul politic oportunist, dar oarecum firesc al opoziţiei, pe o temă fierbinte, din care semnatarii doresc să atragă doar beneficii electorale.

Indiscutabil PDL-ul, secondat de o parte a PP-DD, nu putea rata o astfel de oportunitate, cu speranţa că moţiunea s-ar transforma într-o lovitură puternică dată USL şi în acelaşi timp să aducă PDL-ului o oarecare revenire în sondajele de opinie, măcar la 7-8%, nu de alta, dar se apropie alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale şi nu este bine să te afli atât de jos în sondaje, pentru că nu te mai găsesc alegătorii. Până aici totul pare a fi în regulă.

Textul moţiunii în discuţie este, însă, de fapt, un amestec patetico-literar presărat cu date şi cifre legate de istoricul privatizării CFR Marfă, astfel încât la o primă lectură să pară cât mai bine fundamentată. Doar că, la o lectură mai atentă, ne dăm seama, pentru cine vrea cu adevărat să-şi dea seama, că, aşa cum de altfel ne-a obişnuit, PDL-ul uită să spună şi ce trebuie, nu numai ce nu trebuie. Mai exact, în cazul de faţă, PDL uită să spună cum s-a ajuns în situaţia ca CFR Marfă să necesite privatizarea. Uită să spună că ultimul an în care CFR Marfă a înregistrat profit a fost în 2007, cu un câştig de 6,12 milioane de lei, în scădere cu 85,7% faţă de anul precedent, potrivit datelor Ministerului Finanţelor.

Apoi, CFR Marfă a înregistrat pierderi de 169,44 milioane de lei în 2008, de 341,95 de milioane de lei în 2009 şi de 535,26 de milioane de lei în 2010.

Cu alte cuvinte, pierderi din ce în ce mai mari în guvernarea cui? Nu cumva tocmai a PDL-ului, care acum plânge cu lacrimi de crocodil de grija salariaţilor de la CFR Marfă? Adică, după ce oamenii PDL-ului au adus această companie în pragul falimentului, aceiaşi oameni din PDL se fac că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, întinzând degetul acuzator spre USL, iar dacă nu ar fi fost USL-ul, ar fi găsit ei spre cine să întindă degetul acuzator, pentru că la asta sunt ei, de fapt, experţi: la acuzări de tot felul.

Păi, nu era mai bine ca degetul ăla acuzator să-l fi pus PDL-iştii la muncă atunci când erau la putere, astfel încât acum să ne fi bucurat de o companie CFR Marfă înfloritoare şi nu să ne facem probleme pentru o companie adusă în pragul falimentului tot de dumnealor?!

De ce uită PDL-ul că în 2010 CFR Marfă a disponibilizat 6.400 de angajaţi, rămânând la 31 ianuarie 2011 cu 10.780 de salariaţi, din care 3.000 au primit decizii de disponibilizare în perioada aprilie-august 2011? Prin urmare, în mai puţin de un an CFR Marfă a dat afară peste 50% din salariaţi.

Şi cu toate acestea, pierderea financiară a CFR Marfă în primele 9 luni ale anului 2011 a existat în continuare, fiind doar mai mică cu 65 % fată de perioada similară a anului 2010. Dar, atenţie!, mai mică în condiţiile în care au fost daţi afară mii de lucrători de la CFR Marfă. Ministrul Transporturilor de atunci era doamna Anca Boagiu, membru marcant al PDL, care afirma cu emfază că: "... acum culegem roadele, dacă putem spune roadele, procesului de restructurare", şi mai departe: " ...cu 65% şi-a redus pierderile CFR Marfă şi, mai mult decât atât, începând cu luna iulie 2011, merge pe profit".

Declaraţiile ministrului transporturilor, Anca Boagiu, erau cu atât mai surprinzătoare cu cât, la mijlocul lunii august 2011, dintr-un proiect de hotărâre de guvern, Guvern PDL din care evident făcea parte şi doamna Anca Boagiu, reieşea că pierderile CFR Marfă ar putea creşte în anul 2011 la 192 de milioane de lei (cca 45 de milioane de euro), sumă care a fost chiar depăşită. Şi încă ceva, dincolo de trimiterea în şomaj sau în pensie forţată a peste 50% dintre salariaţii CFR Marfă, celor rămaşi în activitate li s-a redus programul de lucru de la cinci zile la patru zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului angajaţilor cu 20%, măsură semnalată la vremea respectivă de către CNS "Cartel ALFA", printr-un comunicat de presă, ca fiind ilegală. Şi de-aia n-a mai putut PDL. Asta era grija PDL-ului faţă de angajaţii CFR?

Păi, stimaţi colegi de la PDL, poate că tăcerea ar fi de aur în cazul dumneavoastră, însă noi suntem aici şi pentru a le reaminti românilor că depuneţi moţiuni ipocrite după ce aţi adus ţara într-o stare jalnică din care, după cum se poate observa de orice om de bună-credinţă, este foarte, foarte greu să ieşim la lumină. Dar va trebui să ieşim, însă nu cu o opoziţie agresivă, uitucă şi rău-intenţionată.

De ce agresivă? Vă rog să revedeţi limbajul folosit.

De ce uitucă? Sper că am lămurit mai sus, măcar în parte, această problemă.

Dacă aşa crede PDL-ul că va convinge pe cineva că este bine intenţionat, introducând astfel de moţiuni, cum este cea în discuţie, pline de inexactităţi şi mai ales de omisiuni, prezentând de fapt o situaţie falsă, în cazul de faţă asupra privatizării CFR Marfă, se înşeală amarnic.

Se pare că PDL-ul nu se poate dezbăra în niciun fel de năravul de a prezenta doar ce îi convine.

Cred că Guvernul Ponta nu a greşit în decizia luată cu privire la reluarea procedurii de privatizare a CFR Marfă, cu atât mai mult cu cât în 25 octombrie 2013 Guvernul Ponta şi delegaţia FMI au convenit la Palatul Victoria să reanalizeze toate etapele procedurii de privatizare a CFR Marfă, pentru a identifica motivele şi cauzele care au împiedicat finalizarea procesului de privatizare.

Va fi extrem de interesant să aflăm ce sau cine a pus piedici în finalizarea procesului de privatizare a CFR Marfă şi mai ales de ce?

Consider, totodată, că neexistând un termen limită pentru privatizarea CFR Marfă, procedura se va desfăşura lejer, şi nu în contratimp, astfel încât rezultatul să fie chiar un succes meritat pentru statul român, adică pentru noi toţi.