Dezbateri parlamentare

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"România trebuie să profite de şansa obţinerii unei societăţi unite"

Clivajele sociale în România s-au transformat în veritabile tranşee foarte greu de acoperit astăzi. Ridurile societăţii sunt săpate adânc de conflicte, de inegalităţi atât în faţa legii, cât şi în faţa altor autorităţi ale statului, cât şi de ambiţii sau preferinţe politice diferite. Pe măsură ce aceste diferenţe sunt exacerbate de lupte politice, România rămâne pe loc în timp ce prietenii noştri din UE merg mai departe.

Avem şansa de a consolida o societate care timp de prea mulţi ani a fost dominată de o politică de ură, de vot negativ şi de antisoluţii. Avem nevoie de un alt fel de a face politică şi de un alt fel de a gestiona discursul public. Declaraţiile nesăbuite ale unor colegi ne situează de multe ori pe poziţii diametral opuse şi ireconciliabile. De ce nu ne putem aduna în jurul unui scop comun?

Puterea politică de decizie a ajuns un scop în România şi nu un mijloc de a aduce românilor bunăstarea pe care într-un fel sau altul cu toţii am promis-o. În opinia mea, schimbarea modului de a face politică ne este la îndemână şi ţine doar de noi să profităm de această şansă. România puternică de care mulţi dintre noi am vorbit cu ocazii mai mult sau mai puţin electorale constă cu exactitate în capacitatea noastră de a ne aduna în jurul unui scop comun, aici, acasă. Unitatea de care vă vorbesc poate ţine tinerii pregătiţi în România, poate crea o societate corectă şi cinstită care să atragă, asemenea unui magnet, tinerii şi familiile tinere care îşi pot investi timpul şi efortul pentru un viitor mai bun pentru noi toţi.

Mentalitatea conflictului trebuie să ia sfârşit. În ultimii ani am văzut că discuţiile politice s-au axat exclusiv pe atac. Atacul adversarilor politici, atacul instituţiilor statului, chiar atacul simbolurilor care ar trebui să ne ţină sudaţi ca ţară şi popor. Scena politică trebuie să izoleze conflictul şi să-l menţină la dezbateri de idei, constructive, care să se termine evident în consens. Trebuie să ştim că românii nu mai vor să voteze pentru cineva doar pentru a vota împotriva altcuiva.

Sondajul INSCOP ne arată fără prea multe semne de întrebare că românii sunt interesaţi în covârşitoarea lor majoritate de următoarele probleme: creşterea preţurilor - 26%; pierderea locului de munca - 26%, micşorarea veniturilor - 20%, problemele de sănătate - 15% şi mediu - 3%. În acest top nu încape scandalul politic, ieşirea de la guvernare a unuia sau intrarea la guvernare a altuia. Dacă aceste probleme nu sunt îngrijorătoare pentru noi, atunci nu ne dăm seama că locurile pentru muncă pentru tineri, educaţia, stabilitatea economică, sănătatea şi sistemul de asistenţă socială sunt priorităţile pe care trebuie să le avem în vedere. Preocuparea politicienilor din România se reduce oare la a-l da jos pe altul de la putere sau la a te menţine veşnic în poziţia dominantă?

Consolidarea socială prin crearea unei clase de mijloc puternice, prin crearea unui sistem fiscal echitabil şi prin întărirea autorităţilor statului şi punerea lor în folosul exclusiv al cetăţenilor trebuie să fie setul de obiective pe care să-l urmărim pe termen mediu şi lung, indiferent de cine poartă responsabilitatea guvernării, indiferent de proximitatea scrutinelor electorale şi indiferent de ambiţiile politice ale unor oameni care se văd oameni de stat.

Guvernul României trece astăzi un nou test în Parlament. Motivele pentru care am putea depune, noi cei care încă ne aflăm în opoziţie, o moţiune de cenzură trebuie să răspundă la întrebările pe care românii le pun. Ce se întâmplă cu locul meu de muncă, de ce nu îmi ajung banii de la lună la lună, de ce copiii mei nu beneficiază de o educaţie performantă? Acestea sunt întrebările care trebuie să-şi regăsească răspunsul într-o eventuală moţiune de cenzură, dacă se vrea ca susţinerea sa să depăşească limitele acestei clădiri.

Eu aştept să se termine odată şi poate pentru totdeauna dezbinarea în care societatea noastră s-a afundat tot mai mult în ultimii ani, pentru că răspunsul la ameninţările externe de factură economică şi nu numai care presează România nu poate fi decât unul unitar şi consecvent.