Rodica-Luminiţa Barcari
Rodica-Luminiţa Barcari

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 martie 2021

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.33/2021
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 martie 2021

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.49 Rodica-Luminiţa Barcari - declaraţie politică cu titlul "Ţara copiilor care fac copii";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

Doamna Rodica-Luminiţa Barcari:

"Ţara copiilor care fac copii"

Am primit, ca mulţi dintre dumneavoastră, scrisoarea emoţionantă a Asociaţiei Dream Project, care apără drepturile mamelor minore, din care am aflat că anual aproape 20.000 de adolescente din România devin mame, ţara noastră având cel mai mare număr de mame sub 18 ani, din Uniunea Europeană. La vârsta la care alte fete de vârsta lor abia simt fiorul primei iubiri şi emoţiile vieţii de liceu, 20.000 de adolescente dau naştere unor copii, devenind mame. O parte dintre ele îşi abandonează pruncii, iar celelalte abandonează şcoala şi trăiesc la mila statului şi a societăţii. Toate sunt însă arătate cu degetul, date drept exemplu de "aşa nu", fără însă ca cei din jur să se întrebe dacă nu cumva s-ar fi putut face ceva să nu se ajungă aici.

Suntem în perioada în care sărbătorim femeia, în special mamele, şi cred că este important să ne îndreptăm atenţia în mod special spre această categorie stigmatizată de către societate.

Evident, ne întrebăm cu toţii cum s-a ajuns la astfel de cifre îngrijorătoare. Unii ar spune că de vină ar fi mediul din care provin aceste adolescente, familii dezorganizate ori fără posibilităţi materiale, iar alţii susţin că lipsa de educaţie duce la un număr atât de mare de mame adolescente.

Personal, consider că nu există o singură cauză, ci astfel de situaţii se datorează unui cumul de factori.

Ce putem face noi ca legiuitori?

Din punctul meu de vedere cred că ar trebui să încurajăm orele de educaţie sexuală în cadrul opţionalului de educaţie pentru sănătate şi a orelor de dirigenţie, cu sprijinul psihologilor şi a cadrelor medicale specializate. Subiectul este unul sensibil, iar clasa politică a avut un blocaj la acest capitol, pentru că a apărut dezbaterea despre diferenţele de gen şi LGBT. Soluţia, în opinia mea, este simplă - avem nevoie de o programă de educaţie sexuală care să nu conţină astfel de informaţii sensibile, care suscită opinia publică, ci strict informaţii, adaptate vârstei elevilor, despre igienă, sănătate, schimbările corporale care apar odată cu vârsta. Pentru că, dacă nu începem de undeva, vom rămâne mereu pe locul 1 în aceste statistici dureroase.

De asemenea, susţin necesitatea colaborării strânse între părinţi, profesori şi elevi, precum şi implicarea activă a administraţiei locale, prin serviciul de asistenţă socială şi medicii de familie. Educaţia nu poate fi făcută doar la şcoală, ea trebuie continuată şi acasă. Iar în comunităţile rurale este important ca statul să acorde sprijin, pentru ca adolescentele care provin de aici să poată avea acces la servicii de planning familial şi servicii medicale.

Însă fără o strategie complexă multianuală, nu vom reuşi să schimbăm lucrurile, ci vom continua să numărăm, an de an, copiii care fac copii. Este timpul să luăm problema în mâini şi să facem ceva concret, pentru ca numărul mamelor minore să scadă. Până la urmă, viitorul nostru depinde de adolescenţii de astăzi, iar responsabilitatea noastră este să îi sprijinim şi să îi pregătim pentru viaţă!